Întâlnirea CCEE de la Chişinău la final: impresiile participanţilor

În perioada 26-28, Preşedinţii Conferinţelor Episcopale din sud-estul Europei au participat în capitala R. Moldova la a zecea reuniune dedicată provocărilor pe care le întâmpină minorităţile catolice din Europa de Sud-Est. Au luat parte preşedinţii a opt Conferinţe Episcopale: Bulgaria, Cipru, Turcia, Albania, Bosnia şi Herţegovina, din Conferinţa internaţională Sfinţii Ciril şi Metodiu – care include episcopii din Serbia, provincia Kosovo, Macedonia şi Muntenegru, România şi R. Moldova.

Nu au putut participa Cardinalul Peter Erdö, Arhiepiscop de Esztergom-Budapest şi Fragkískos Papamanólis, episcop de Syros şi Santorini, Grecia.

Tema întâlnirii „Drepturile catolicilor în societatea în care sunt în minoritate. Contribuţia catolicilor la realizarea binelui comun în societate: dificultăţi şi noi provocări” a fost amplu dezbătută chiar din prima zi de lucru, prin relatările Card. Vinko Puljic, Arhiepiscop de Sarajevo, un martor a ceea ce înseamnă război şi pace, PS Anton Cosa, episcop nou al unei dieceze noi din spatiul ex-sovietic, IPS Francisco-Javier Lozano, Nunţiul apostolic în România şi R. Moldova, fost secretar şi nunţiu în fostele state iugoslave în timpul şi după război, şi Mons. Aldo Giordano, reprezentantul Sf. Scaun la Consiliul Europei, cel care în relatarea sa a accentuat că Biserica catolică, minoritară în ţările participante, este totuşi majoritară pe glob şi trebuie să ţină cont de acest aspect în orice situaţie.

A doua zi întâlnirea a continuat cu prezentările situaţiei catolicilor din fiecare ţară participantă: discuţiile au pendulat de la situaţia imprevizibilă a Bisericii în Turcia la drepturile catolicilor de rit bizantin din Bulgaria, de la reinstaurarea valorilor umane în Albania post-comunistă la diversitatea riturilor şi a limbilor în România precum şi problematica Catedralei „Sf. Iosif” sau retrocedarea proprietăţilor bisericii, etc. Pe parcursul celor trei zile ale acestui eveniment, au existat şi momente de cunoaştere reciprocă, comuniune şi fratenitate, astfel că mulţi dintre participanţi nu au putut să nu remarce atmosfera amicală şi fraternă.

Deşi comunicatul oficial al CCEE va fi dat publicităţii luni, am încercat să aflăm de la câţiva dintre participanţi, în mod indirect concluzia de fond a întâlnirii: a te afla în minoritate ca şi catolic, mai ales în acest context al Europei de Sud-Est reprezintă un dezavantaj, sau o provocare?

1. Stanislav Hocevar, Arhiepiscop Mitropolit de Belgrad, Serbia

Excelenţă, a fi în minoritate ca şi catolic, e bine, sau e mai bine?

Eu nu voi răspunde la această întrebare cu răspunsuri afirmative. Noi suntem acolo unde Dumnezeu ne vrea. Atunci, poate că suntem într-o societate în care Biserica Catolică se află în majoritate sau în minoritate, acest lucru nu este foarte important, după mine este foarte important de a ne dezvolta misiunea noastră, mărturisindu-l pe Dumnezeu şi bunătatea sa. Din experienţa pe care o am, văd că lucrul cel mai important este de accepta cu multă bucurie voinţa lui Dumnezeu şi de a-i mărturisi prezenţa Sa printre noi.

Au fost câteva zile pline aici la Chişinău, dar aţi putut cunoaşte Biserica locală.

Sunt foarte fericit că am putut participa la această întâlnire, aici, la Chişinău, şi sunt foarte surprins în mod pozitiv de vivacitatea bisericii locale, pentru mărturia pe care o dă prin activitatea pastorală intensă, prin activitatea de evanghelizare, cât şi prin activitatea de caritate, lucrare desfăşurată prin diferite opere sociale. De aceea, mi se pare că aici harul dumnezeiesc a făcut să înflorească Biserica Catolică, şi astfel putem să vedem că creştinismul trebuie să fie, cu adevărat sarea pământului. Chiar dacă suntem în minoritate, putem mărturisi puterea lui Dumnezeu, iar eu aş ura bisericii locale să progreseze în acest sens şi în viitor, rugându-mă mereu pentru voi toţi să puteţi fi martorii lui Dumnezeu.

2. Luigi Padovese, Vicar apostolic de Anatolia, Turcia

Minoritate, majoritate? Ştim că situaţia Bisericii Catolice şi a creştinilor din Turcia, în ciuda promisiunilor autorităţilor nu este destul de uşoară..

Cu siguranţă, a fi în minoritate cere un angajament în plus, dificultăţile sunt cunoscute, există riscul că aceleaşi drepturi pe care le are majoritatea, nu sunt recunoscute minorităţii, e o situaţie diferită, atât în ce priveşte ambientul, cât şi ce priveşte situaţia fiecărei ţări. Pentru că în unele ţări poate că nu există uncontext atît de dificil chiar pentru o dezvoltare democratică a ţării. În alte ţări nu este mereu acelaşi lucru. A fi în minoritate în Turcia, nu e acelaşi lucru ca a fi în minoritate în SUA. Trebuie puţin să ţinem cont şi de locul analizat ca să putem înţelege situaţia minorităţii. Cu siguranţă, a fi în minoritate are şi aspecte pozitive, e mai constrânsă, ca să spunem aşa, la a-şi menţine propria identitate, să exprime ceea ce este. Acesta aş spune că e un element pozitiv al poziţionării în minoritate.

O impresie despre Întâlnirea de la Chişinău?

O impresie foarte pozitivă, din diferite motive: atât datorită faptului de a ne găsi printre prieteni, cât şi în a remarca sintonia care există chiar în baza problemelor comune pe care trebuie să le abordăm. Este o experienţă de fraternitate sacerdotală, episcopală, care ne face să percepem vecinătatea celorlalţi, şi înţelegerea unor situaţii specifice pe care le trăim.

3. Mons. Aldo Giordano, reprezentantul Sf. Scaun la Consiliul Europei

Am înţeles cu toţii că Moldova a fost una dintre temele prezente destul de des pe agenda CE. Se vorbeşte acolo şi despre Biserică?

Este adevărat că în ultimul timp tema Moldova a fost foarte prezentă în Consiliul Europei şi Europa se aşteaptă ca în Moldova să aibă parte de o stabilitate politică, atât ca un itinerar de viaţă democratică, cât şi un itinerar de libertate, şi încă unul de solidaritate pentru sărăcia pe care am văzut-o şi aici. Pe de altă parte cât timp am stat aici am văzut că prin grija Bisericii Catolice, există realităţi şi lucrători de solidaritate care sunt foarte utili pentru Europa. Acest fapt, de a reuşi să creezi spaţii familiare pentru cei mai săraci şi abandonaţi, de a creea spaţii de dialog între biserici la nivel ecumenic, cred că aceasta trebuie să fie misiunea celor implicaţi în această muncă pastorală care este foarte importantă pentru Europa.

4. Lucjan Avgustini, Episcop de Sapë, Albania

Excelenţă, mai mult sau mai puţin, societăţile noastre au ieşit nu demult cam din aceiaşi “matcă comunistă”. Este greu să te exprimi ca şi catolic într-o astfel de societate? (Noi o ştim)

Mai întâi de toate, trebuie să spun că în Albania nu avem dificultăţi în relaţia noastră cu statul şi nici în relaţiile noastre inter-religioase. Şi acest lucru favorizează efortul nostru de a contribui la consolidarea valorilor umane în societatea albaneză, pentru că acel comunism care a fost în Albania a distrus valorile umane. Lucrul cel mai important acum este de a reconstrui aceste valori. Ca biserică catolică, cel mai mare ajutor pe care îl putem da societăţii albaneze constă în acele şcoli şi sisteme de educaţie prin care se pot restitui valorile umane distruse de comunism.

5. Mons. Cesare Lodeserto, Moldova

Aţi participat la lucrări şi sunteţi şi italian şi moldovean. Minoritate sau majoritate?

 
Nu este nici un dubiu ca a fi in majoritate ca preot italian, inseamna a sta in centrul atentiei, trebuie sa ai siguranta ca faci orice lucru in modul cel mai bun. Minoritatea este o mare oportunitate, dar în acelaşi timp o şcoală a mărturiei. Când eşti în minoritate trebuie să faci un efort mai mare, dar mai ales trebuie să dai ce ai mai bun din tine.

Aţi făcut parte din echipa de organizatori. Întâlnirea a ieşit bine?

 Este o întâlnire foarte importantă, pe de o parte că Moldova a primit preşedinţii Conferinţelor episcopale din Sud-Estul Europei, pe de altă parte Moldova se lasă cunoscută de alte biserici. Importantă a fost şi întâlnirea de ieri cu Primul-ministru. Important este pentru dieceza noastră să spună că aparţinem unei realităţi catolice mai mari decât Moldova, şi că suntem o biserică în interiorul Europei.


Andrei Dăscălaşu