SCURT ISTORIC AL REPUBLICII MOLDOVA
ŞI AL EPISCOPIEI ROMANO-CATOLICE DE CHIŞINĂU

Republica Moldova este poziţionată în partea de Sud-Est a Europei, ocupând cea mai mare parte a teritoriului dintre râurile Prut şi Nistru, dar şi o fâşie îngustă în partea stângă a Nistrului. La vest se învecinează cu România, iar la est – cu Ucraina. Are o suprafaţă de 33,7 km2, o populaţie de cca. 4 milioane de locuitori (inclusiv Transnistria) şi o densitate a populaţiei de 131 locuitori pe km2. Relieful Republicii Moldova este unul de câmpie deluroasă. Clima este una temperat-continentală.
Teritoriul actual al Republicii Moldova a fost locuit din cele mai vechi timpuri, primele urme de locuire datând încă din paleoliticul mijlociu. În epoca bronzului are loc invazia triburilor indo-europene, din ele, triburile tracice se aşează pe teritoriul actual al României, Bulgariei de Nord şi Republicii Moldova. În sec. VII-V a. Chr. dintre triburile tracice nord-dunărene se vor cristaliza uniunile de triburi geto-dacice, unite în anul 82 a. Chr. într-un singur stat. În rezultatul războaielor daco-romane din anii 101-102 şi 105-106 cea mai mare parte a Regatului Dac este incorporată Imperiului Roman, cealaltă, inclusiv şi teritoriul actual al Moldovei, rămând liberă.
Primele formaţiuni statale româneşti din zonă datează din secolele XI-XIII, iar în 1359 se formează statul medieval Ţara Moldovei, situat între Munţii Carpaţi, Marea Neagră şi Nistru. Apogeul statului medieval este atins în perioada domniei lui Ştefan cel Mare (1457-1504), numit de către Papa Sixt al IV-lea „Atlet al lui Cristos”. În 1538 Moldova devine stat suzeran Porţii Otomane.
Ca urmare a războiului ruso-turc din anii 1806-1812 şi a păcii de la Bucureşti (16 mai 1812) teritoriul dintre Prut şi Nistru este alipit la Imperiul Rus, devenind în 1818 gubernia Basarabia, cu capitala la Chişinău. La 2 decembrie 1917, ca urmare a Revoluţiei ruse, Basarabia îşi proclamă independenţa, iar la 27 martie 1918 Sfatul Ţării votează unirea Basarabiei cu România.
La 28 iunie 1940, ca urmare a protocolului adiţional secret al Pactului Ribentropp-Molotov, URSS ocupă Basarabia, creând Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, care va exista până la 22 iunie 1941, când armatele germano-române atacă URSS. Însă, în rezultatul înaintării armatelor sovietice spre vest, în 1944, Basarabia este reîncorporată în URSS.
Ca urmare a mişcărilor naţionale de la sfârşitul anilor ’80 ai secolului al XX-lea şi al crizei sistemului socialist, RSSM îşi declară, la 23 iunie 1990 suveranitatea, iar la 27 august 1991 independenţa, care a fost recunoscută de peste 120 de state ale lumii. Au fost restabilite libertăţile democratice, printre care şi cea religioasă, fapt ce a contribuit la renaşterea cultelor religioase existente înainte de 1944 şi la apariţia altor noi.
Conform tradiţiei bisericeşti cel care a predicat Evanghelia pentru prima dată în spaţiul românesc a fost Sfântul Apostol Andrei, care, conform „Istoriei bisericeşti” a lui Eusebiu din Cezareea a activat în Scythia Minor (identificată a fi Dobrogea de azi). Prezenţa timpurie a creştinismului în spaţiul românesc, inclusiv şi cel al Republicii Moldova, este confirmată şi de rezultatele multiplelor săpături arheologice.
Primele structuri catolice în spaţiul românesc datează încă din anul 1227, când Papa Grigore al IX-lea aprobă fondarea unei episcopii a cumanilor. În documentele Ordinului Franciscn din anii 1314-1324 se vorbeşte despre activităţile misionare ale ordinului la est de Prut, în special în zona Cetăţii Albe. În perioada imediat următoare formării statului medieval moldovenesc, la cererea lui Laţcu I este fondată episcopia catolică de Siret (1371), supusă direct papei. Un rol important în organizarea vieţii catolice în Moldova l-a avut şi Episcopia de Baia, fondată în anul 1410 de către Alexandru cel Bun şi soţia sa Margareta, care era catolică.

După sosirea în Moldova a misionarilor franciscani conventuali, la data de 17 septembrie 1607 papa Paul al V-lea (1605-1621) îl numeşte pe Ieronim Arsengo episcop al Episcopiei de Bacău (1607-1818). Dintre cei 32 de episcopi care s-au perindat la conducerea acestei episcopii, aproape toţi au fost polonezi, mulţi lipsind sau vizitând foarte rar episcopia.
Odată cu încorporarea Basarabiei la Imperiul Rus, zona a intrat sub jurisdicţia Episcopiei de Kameneţ-Podolsk, iar în perioada anilo 1848-1918 – sub cea de Tiraspol, cu catedra episcopală la Saratov şi de care depindea un teitoriu imens, ce se întindea de la Crimeea până la Prut. Un document de la 1940 enumeră localităţile Basarabiei în care existau comunităţi catolice: Chişinău, Hotin, Tighina, Bălţi, Soroca, Cetatea Albă, Krasno, Ismail.
În perioada anilor 1918-1944 comunităţile catolice din Moldova au intrat sub jurisdicţia Episcopiei de Iaşi, fiind înregistrate 10 parohii cu 15 filiale, 15 biserici şi capele, 8 preoţi şi ccca. 15.000 de enoriaşi.
În anii ocupaţiei sovietice activitatea cultului catolic a fost interzisă, parohiile fiind desfiinţate, bisericile fiind închise şi transformate în depozite, săli de sport, cluburi etc. Preoţii au fost impuşi să părăsească ţara. A fost lăsată să activeze doar parohia de Chişinău, preotul căreia avea în grijă credincioşii din restul comunităţilor.
Odată cu perestroika lui Gorbaciov, în a doua jumătate a anilot 80, are loc renaşterea vieţii religioase catolice, şase dintre parohii putând să-şi reia activitatea. Pentru susţinerea loc, în republică mai vine încă un preot. Începe reconstrucţia vechilor biserici şi capele sau constucţia altor noi.
La 28 octombrie 1993 a fost creată Administratura Apostolică de Chişinău, în funcţia de administrator apostolic fiind numit parohul bisericii „Providenţa Divină” din Chişinău, Pr. Anton Coşa, care, la 6 ianuarie 2000 a fost sfinţit episcop de către Papa Ioan Paul al II-lea, iar prin decretul papal din 27 noiembrie 2001 Administratura Apostolică de Chişinău a fost ridicată la rang de episcopie.

Actualmente dieceza cuprinde 17 parohii.