Reflecţie: Binecuvântarea familiilor în Dieceza de Chişinău

S-a încheiat în cea mai mare parte a parohiilor din Dieceza de Chişinău binecuvântarea familiilor din acest an liturgic. Fiind o practică veche a Bisericii, preoţii fac acest pelerinaj în biserica domestică care este familia, intrând în toate casele din parohiile lor ca să aducă binecuvântarea lui Dumnezeu, iar prin stropirea cu apă sfinţită, să le reamintească de Botezul cu apă primit.

Deşi în mod normal această practică esenţială pentru cunoaşterea realităţii parohiale este legată de sărbătoarea Botezului Domnului şi începutul anului civil, în multe dintre parohiile Diecezei noastre reprezintă o ocazie de a împărtăşi şi vesti bucuria Betleemului, în zilele din Octava Crăciunului. Astfel, în unele parohii din stânga Nistrului (Sloboda-Raşcov, Raşcov, Râbniţa, Tiraspol), dar şi din dreapta (Creţoaia, Stârcea), preotul este însoţit de ministranţi şi de o ceată de colindători, merge la fiecare familie, se cântă colinde tradiţionale poloneze, ruseşti sau româneşti, şi apoi urmează ritualul propriu-zis al binecuvântării casei, urmat în mod firesc de un alt „ritual” aşteptat de colindători (împărţirea dulciurilor, nucilor şi colacilor).

Trebuie de menţionat că acest mod de a împărtăşi bucuria specifică a sărbătorilor nu este „importat”, ci într-o oarecare măsură reprezintă o practică perpetuată în timp în Moldova, atunci când nu era niciun preot care să aducă binecuvântarea lui Dumnezeu în familii, iar dacă totuşi era, acest tip de pastoraţie ca şi altele (pastoraţia copiilor, a tinerilor, catehizarea) erau cu totul interzise de către autorităţile ateiste sovietice. Probabil pe atunci au început aceste vizite de Crăciun cu colinde şi urări creştine organizate de un grup de credincioşi care mergeau la fiecare casă pentru a vesti noutatea venirii lui Cristos în lume şi în fiecare familie în pofida tuturor opreliştilor.

Nu în ultimul rând, trebuie amintit faptul că, în foarte multe din familiile vizitate şi binecuvântate de preot există şi membrii necatolici, iar în calendarul religios pe stil vechi respectat în Moldova, Crăciunul este sărbătorit pe 6 ianuarie iar Anul nou pe 14 ianuarie (la momentul în care scriu aceste rânduri se aud pe drum urători şi artificii). Binecuvântarea familiilor în acest caz este direct legată de tradiţiile Crăciunului, care în acest cadru multi-etnic şi multi-confesional, capătă o frumuseţe aparte şi în acelaşi timp este un moment de reflecţie comunitară asupra modului în care creştinii trăiesc împreună şi asupra obiectivelor ce privesc viitorul comunităţii parohiale.

Binecuvântarea familiilor ca ritual al Bisericii în Dieceza de Chişinău, are de întâmpinat din păcate şi multe provocări, unele noi, altele vechi, pe care mulţi din preoţi le-au semnalat. Cele noi sunt legate de secularizare şi indiferenţa religioasă, iar cele vechi de mentalităţi cu rădăcini în perioada sovietică de a nu-l primi pe preot în casă, fie din teamă, fie din cauza anumitor frustrări (sărăcia materială), fie că încă nu se înţelege după atâta timp de ateism că prezenţa preotului aduce Binecuvântarea lui Dumnezeu pentru anul care a început, fie din simplul fapt că în familiile mixte Sărbătoarea Crăciunului sau Binecuvântarea familiilor au o dinamică proprie.

În acest context particular, fiecare preot care lucrează în Dieceza de Chişinău mai are o bucurie: indiferent de cultura din care provine (polonezi, români, nemţi) simte că este purtător de pace după îndemnul lui Isus «În orice casă veţi intra, mai întâi să spuneţi: Pace acestei case» (Lc 10,5) şi că asemenea lui Ioan Botezătorul, aduce o chemare la convertire şi speranţă într-o lume care, poate nu le-a cunoscut niciodată.