„Au plecat, deci, în grabă şi i-au găsit pe Maria, pe Iosíf şi copilul culcat în iesle... Maria însă păstra toate aceste cuvinte, meditându-le în inima ei”.
În tăcerea nopții din Betleem, cuvântul lui Dumnezeu ne conduce către cea mai simplă și mai măreață scenă: Maria, Iosif și Pruncul – Sfânta Familie în misterul Întrupării. Păstorii, anunțați de îngeri, se grăbesc la locul respectiv și găsesc totul așa cum li s-a spus. Dumnezeu își onorează făgăduința: mântuirea a venit în lume, fragilă ca un prunc nou-născut, dar veșnică precum iubirea care o zămislește.
Maria se află în centrul acestei istorii, nu pentru a domina scena, ci pentru a o păzi. Ea nu vorbește, ci meditează. Ea nu explică, ci contemplă. În inima ei, uimirea, credința și tăcerea adoratoare se împletesc. Și Evanghelia se încheie cu un gest umil, dar semnificativ: „Când s-au împlinit cele opt zile pentru circumciderea lui, i s-a pus numele Isus”. Acest nume înseamnă „Dumnezeu salvează”: este sinteza întregii Evanghelii, speranța care luminează noul an.
Biserica începe anul calendaristic cu Maria, Născătoarea de Dumnezeu și Maica noastră, pentru că în ea vede chipul credinței care primește și inima care ascultă. Maria nu înțelege totul, dar crede; nu are răspunsuri, dar păstrează cuvântul; nu caută vizibilitatea, ci trăiește misterul în tăcerea iubirii.
În ea, contemplăm maternitatea devenind o icoană a Bisericii: ea primește, protejează și generează viața lui Dumnezeu în lume. Modul ei de a crede este, de asemenea, o chemare pentru noi, la începutul unui nou an, să-l recunoaștem pe Dumnezeu în micile semne ale vieții de zi cu zi.
Păstorii reprezintă credința simplă și săracă ce se mișcă „fără întârziere”: ei merg, văd, au încredere. Maria reprezintă credința profundă care rămâne: ea ascultă, contemplă și așteaptă.
Maria, Maica lui Dumnezeu și Maica noastră, începem acest nou an sub privirea ta blândă și credincioasă. Tu, care ai purtat Cuvântul în inima ta, învață-ne să păstrăm tăcerea și să ascultăm glasul lui Dumnezeu în viața noastră de zi cu zi.
Fă-ne, ca și tine, purtători de pace, capabili să-l recunoaștem pe Isus în frații noștri cei mai săraci și mai singuri. Veghează asupra familiilor noastre, călăuzește-ne pașii și obține-ne harul de a trăi acest an în lumina Evangheliei. Sfântă Maică a lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi, ca Domnul să ne binecuvânteze și să ne dăruiască pacea Sa.
Să o contemplăm pe Maria ținând Pruncul în brațe și privindu-l în tăcere.
În privirea ei se află toată credința lui Israel și toată speranța lumii. Fiecare mamă recunoaște în chipul Pruncului Dumnezeu iubirea care mântuiește.
În tăcere, să încercăm să contemplăm greutățile noastre, care devin încredere; dorințele noastre, care devin rugăciune; viețile noastre, care devin daruri. Să repetăm în inimile noastre, ca păstorii și Maria: „Mărire în înaltul cerurilor lui Dumnezeu şi pe pământ pace oamenilor pe care el îi iubeşte!”
C.L.
