În această duminică, Isus continuă să le vorbească discipolilor săi într-un moment delicat. El este pe cale să-i părăsească, iar inimile lor sunt pline de neliniște. Cu toate acestea, cuvintele sale nu sunt de rămas-bun, ci de făgăduință: „Nu vă voi lăsa orfani”. Aceasta este una dintre cele mai mângâietoare fraze din Evanghelie.

Isus cunoaște cea mai profundă teamă a omului, aceea de a se simți abandonat; de aceea promite nu doar o simplă ocrotire, ci o prezență interioară. Dumnezeu nu rămâne în afara vieții noastre, ci vine să locuiască în noi.

Isus vorbește despre Mângâietor, Duhul Sfânt. Nu este o forță anonimă, ci o prezență vie care ne amintește de cuvintele lui Isus, ne susține în dificultăți și ne călăuzește spre adevăr. Duhul este semnul că Isus nu se află în trecut, ci este prezent astăzi în viața noastră.

Isus spune: „Cine are poruncile mele şi le păzeşte, acela mă iubeşte”. Nu este o cerință morală, ci o adevăr profund: iubirea se vede în alegeri. Nu este de ajuns să spunem „Doamne, Doamne”, ci să trăim conform Evangheliei. Și porunca este una singură: să iubim așa cum el ne-a iubit.

Isus afirmă, de asemenea: „Lumea nu mă va mai vedea. Voi însă mă veţi vedea”. Aceste cuvinte ne dau o certitudine: nu suntem orfani și abandonați. Dumnezeu este în noi. 

C. L.