Liturgia cuvântului din această duminică ne poartă în locul unde discipolii sunt adunați cu ușile închise din frică. Ei sunt încă tulburați de evenimentele Pătimirii și nu reușesc să înțeleagă pe deplin ce s-a întâmplat.

Dar în mijlocul fricii lor, Isus cel înviat se face prezent și le spune: „Pace vouă!”

Este primul dar al Celui Înviat: pacea. Nu o pace oarecare, ci pacea care izvorăște din iertarea și milostivirea lui Dumnezeu.

Isus își arată mâinile și coasta, semne ale iubirii care a biruit moartea, și le încredințează discipolilor o misiune: să ducă în lume iertarea păcatelor.

În acest fragment îl întâlnim și pe apostolul Toma. La început, el se străduiește să creadă. Vrea să vadă, vrea să atingă. Dar când îl întâlnește în sfârșit pe Isus cel înviat, rostește una dintre cele mai frumoase mărturisiri de credință din Evanghelie: „Domnul meu și Dumnezeul meu!”

Toma ne reprezintă și pe noi, cu îndoielile și întrebările noastre. Isus nu-l mustră, ci îl îndeamnă să creadă și proclamă o fericire care ne privește pe toți: „Fericiţi cei care nu au văzut şi au crezut!”

În această Duminică a Milostivirii Divine, ne amintim că inima lui Dumnezeu este mereu deschisă iertării. Domnul înviat vine în întâmpinarea vulnerabilităților noastre și ne dăruiește o viață nouă.

Să-l rugăm pe Domnul să ne întărească în credință și să ne facă mărturisitori ai milostivirii sale în lume. 

C. L.