Evanghelia din această duminică ne arată zece leproși vindecați de Isus, dar dintre care numai unul se întoarce să-i mulțumească. Și nu oricine, ci un samaritean, un străin.

Credința nu înseamnă numai a cere, ci și a recunoaște și a mulțumi.

Apoi este istoria lui Naaman sirianul, un străin și un om bolnav, care se scufundă în Iordan și este vindecat. Dar adevărata vindecare este interioară: el recunoaște că nu există alt Dumnezeu în afară de Domnul. Mântuirea duce la recunoștință.

Toți cei zece leproși strigă către Isus și toți sunt vindecați. Dar numai unul se întoarce pentru a-i aduce laudă pe Dumnezeu. Isus îi spune atunci: „Credinţa ta te-a mântuit”. Vindecarea exterioară devine mântuire interioară atunci când există recunoștință.

Sfântul Paul ne amintește: „Dacă am murit împreună cu el, vom şi trăi împreună cu el”. Adevărata mântuire nu este doar sănătate sau bunăstare, ci comuniune cu Domnul, care rămâne devotat chiar și atunci când noi suntem necredincioși.

Să ne punem această întrebare: cât de des știm să cerem, dar uităm să mulțumim? Credința devine autentică când se deschide spre laudă și mulțumire. Euharistia este tocmai aceasta: marele „mulțumesc” al Bisericii către Domnul ei.

Adevărata credință nu este doar primirea unui dar, ci recunoașterea lui și trăirea lui ca legământ cu Dumnezeu. 

C. L.