Duminică, 16 noiembrie 2025, Biserica universală va celebra Ziua Mondială a Săracilor, instituită de Papa Francisc ca o chemare de a recunoaște prezența vie a lui Cristos în cei săraci și de a transforma caritatea într-un angajament concret de viață și credință.

Această zi nu este doar un eveniment din calendarul liturgic, ci un apel la conștiința creștină a fiecărui credincios și a fiecărei comunități. Ea ne amintește că sărăcia nu este un concept abstract, ci are un chip, o istorie, un nume. Sunt mulți oameni – bărbați, femei, bătrâni, familii, copii – care trăiesc alături de noi în condiții de sărăcie, singurătate sau excluziune, adesea invizibili, dar mereu prezenți în ochii lui Dumnezeu.

„Tu, Doamne, eşti speranţa mea” (Ps 71,5). Acest motto, ales pentru Anul Jubiliar, subliniază importanța de a vedea în săraci oameni care au o speranță autentică în Dumnezeu și ne îndeamnă să fim concreți în mărturisirea Evangheliei prin gesturi de caritate, dreptate și solidaritate. Tema se referă la Psalmul 71,5, exprimând strigătul de speranță ce vine dintr-o inimă umilă și recunoscătoare, chiar și în fața dificultăților. 

Mesajul Papei Leon al XIV-lea pentru această zi ne cheamă să nu privim la sărăcie ca la un accident, ci un loc teologic de întâlnire cu Dumnezeu, și să-i ajutăm pe săraci nu numai din spiritul carității, ci ca pe un act de dreptate și de trăire a Evangheliei. 

În parohiile Diecezei de Chișinău, Ziua Mondială a Săracilor va fi trăită ca un moment de rugăciune, de împărtășire și de prezență activă alături de cei care trăiesc în dificultate. 

Comunitățile au fost îndemnate nu numai să celebreze Liturghia cu intenții speciale pentru cei săraci, ci și să realizeze gesturi concrete de apropiere: vizite la familii în dificultate, momente de ascultare și primire în parohie, distribuirea de bunuri de primă necesitate, întâlniri de fraternitate și rugăciune comună.

Scopul este simplu, dar evanghelic: nimeni nu trebuie să se simtă singur. Biserica nu poate fi spectator al suferinței, ci trebuie să fie o mamă care se apropie, primește, însoțește și sprijină. 

Fie ca această zi să ne găsească uniți în rugăciune, solidaritate și vigilență, pentru ca Biserica din Moldova să continue operele sale de caritate, fiind un semn de speranță și un instrument al milostivirii pentru toți cei care suferă.

C. L.