Evanghelia acestei duminici ne oferă „noua” poruncă a lui Isus: să ne iubim unii pe alții așa cum ne-a iubit el. Numai prin aceasta putem vedea dacă suntem discipolii săi.

Este inutil să ocolim acest lucru: acesta este ceea ce contează și este singurul adevăr despre noi și despre credința noastră! Nu suntem ai lui Isus dacă nu iubim ca el! El este cel care ne-a învățat cum să iubim, noi toți l-am văzut iubind! Cu toții am văzut iubirea sa în acțiune în perioada pascală: El ne-a iubit „până la capăt”, dăruindu-se pe sine ca hrană și băutură, în revărsarea de sânge, în glorioasa Înviere.

Ne iubește în pofida trădărilor noastre și, dacă îl trădăm de o mie de ori, de o mie de ori ne va întreba dacă îl iubim, dacă vrem să îl urmăm și să îl proclamăm, așa cum a făcut cu Petru în noaptea descurajării pentru a inaugura noua zi de viață deplină cu el. El ne iubește ca un păstor care caută peste tot a suta oaie, chiar dacă toate celelalte nouăzeci și nouă sunt salvate.

Dar știm noi oare cum să ne iubim în acest fel? În familie, în comunitate, la serviciu, aducem noi această iubire care înnoiește toate lucrurile? Sau inimile noastre împietrite și durerea pentru răul pe care l-am suferit ne împiedică să facem să răsune noua proclamație a Învierii? 

„Prin aceasta vor recunoaşte toţi că sunteţi discipolii mei: dacă aveţi dragoste unii faţă de alţii” Așa ne învață Domnul. Nu există nicio altă cale! Am putea crede că îi putem iubi doar pe cei care o merită, dar Isus ne-a avertizat deja în alt capitol: asta fac și păgânii!

În Faptele Apostolilor (Lectura I), păgânii intră în viața nouă a celor botezați prin mărturia lui Paul și Barnaba. Apostolii, ei înșiși reînnoiți prin întâlnirea cu Cristos, nu vestesc o existență ușoară, plină de privilegii, nici pe departe: ei mărturisesc că esențialul este să intri în Împărăția lui Dumnezeu, iar în ea se intră „prin multe necazuri”; este Împărăția noului Ierusalim, împodobit ca o mireasă pentru mirele ei: acolo Domnul va locui cu oamenii și va șterge orice lacrimă din ochii lor, pentru că el înnoiește toate lucrurile (Lectura a II-a, Apocalipsul).

Trebuie să știm cum să fim reînnoiți, iar nou, în limbajul Evangheliilor, înseamnă tânăr, plin de viață, entuziasm și energie, precum copiii, care radiază bucurie în tot ceea ce fac. 

Noi vom fi reînnoiți doar dacă ne vom face ca ei, dacă vom ști să iubim. Altfel, vom fi învechiți și, odată cu noi, credința noastră, care poate fi bogată în practici, dar va rămâne săracă în iubire. 

C. L.