Evanghelia din această duminică ne prezintă una dintre cele mai frumoase întâlniri cu Cel Înviat: discipolii din Emaus.

Doi discipoli sunt pe drum, triști și dezamăgiți. Speraseră că Isus va fi eliberatorul lui Israel, dar moartea sa pe cruce le-a distrus speranțele. Se întorc acasă cu inima plină de tristețe.

Dar chiar în timp ce merg, apare Isus și merge alături de ei, chiar dacă la început ei nu-l recunosc.

Această istorie ne amintește de un adevăr important: chiar și atunci când nu ne dăm seama, Cristos merge alături de noi în dificultățile noastre, în momentele de dezamăgire și de rătăcire.

Isus le ascultă grijile și apoi le explică Scripturile, ajutându-i să înțeleagă sensul pătimirii sale. Încet-încet, inima lor se schimbă. Mai târziu vor spune: „Oare nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum?”

Momentul decisiv are loc când Isus frânge pâinea: atunci ochii lor se deschid și îl recunosc.

La fel este și pentru noi. Domnul înviat se face prezent în cuvântul lui Dumnezeu și mai ales în Euharistie, unde continuă să frângă pâinea pentru noi.

După ce l-au recunoscut, discipolii nu rămân pe loc: se întorc imediat la Ierusalim pentru a le vesti și celorlalți că Domnul a înviat cu adevărat.

Aceasta este calea credinței: din întâlnirea cu Cristos se naște bucuria și dorința de a mărturisi prezența sa în lume. 

Îi cerem Domnului ca și inimile noastre să se înflăcăreze atunci când ascultăm cuvântul său și ca Euharistia să ne facă mărturisitori ai învierii sale. 

C. L.