Evanghelia pune o întrebare radicală: pe cine vrem să slujim? Viața nu este neutră: fie ne încredințăm lui Dumnezeu, fie riscăm să devenim robi ai banilor și ai intereselor personale.

Profetul Amos: denunțarea profiturilor nedrepte. Profetul îi condamnă pe cei care-i exploatează pe săraci, falsifică măsurătorile și vând „chiar și resturile de grâu”. Dumnezeu aude strigătul celor mici: credința nu poate fi separată dedreptatea socială. Pentru noi: comunitatea creștină trebuie să apere demnitatea celor slabi.

Evanghelia: cuvântul administratorului necinstit. Isus nu laudă necinstea, ci perspicacitatea celor care știu să se pregătească pentru viitor. Adevărata înțelepciune este folosirea liberă a bunurilor pământești pentru a crea comuniune și solidaritate. „Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi mamonei”: inima nu poate avea doi stăpâni.

Sfântul Paul ne îndeamnă să ne rugăm „pentru toţi oamenii, pentru regi şi pentru toţi cei care sunt în conducere”. Credința ne face responsabili pentru lume. Rugăciunea lărgește inima: ne face să dorim mântuirea pentru toți, nu doar binele nostru.

Iată învățăturile pentru această duminică: banii nu sunt răi, dar devin un idol când iau locul lui Dumnezeu. Biserica este chemată să-și gestioneze bunurile cu transparență și caritate, în beneficiul săracilor. Iar pentru tineri: învățați acum că adevărata bogăție este dăruirea de sine.

Să începem acest an pastoral cu hotărârea de a-l pune pe Dumnezeu pe primul loc. 

Crucea, înălțarea căreia a fost celebrată duminica trecută, ne amintește că adevărata comoară este iubirea care se dăruiește pe sine. Restul – posesiunile, banii, planurile – sunt mijloace, nu scopuri. 

C. L.