Solemnitatea Trupului și Sângelui Domnului este marea sărbătoare a Euharistiei, sacramentul prezenței vii a lui Dumnezeu în pâine și vin. Împărtășania și Spovada sunt „sacramentele parcursului” și ne însoțesc în fiecare zi pe drumul existenței, susținându-ne, hrănindu-ne și punându-ne din nou pe picioare, dându-ne putere atunci când suntem obosiți sau dezamăgiți de noi înșine și de ceilalți, sunt un semn tangibil al prezenței lui Isus, care este cu noi „în toate zilele, până la sfârşitul lumii!” (Matei 28:20)

Pâinea și vinul sunt în centrul liturgiei de astăzi: Lectura I ne oferă fragmentul din Cartea Genezei referitor la Melchisedec, un personaj care nu revine în Scriptură decât în Psalmul 109 (responsorial), care îl definește drept „preot în veci”, și în capitolele 6 și 7 din Scrisoarea către Evrei, care reiau fragmentul din Geneză și exegeza acestuia. Melchisedec oferă pâine și vin: în zorii istoriei mântuirii, acest personaj poartă semnele euharistice, își manifestă dimensiunea mesianică prin numele și atributele sale, apare și dispare fără genealogie și într-o manieră bruscă, deci supraumană, și îl prefigurează pe Domnul. 

Numai Isus ne hrănește foamea, care este în primul rând o dorință de frumos, de bine și de infinit: în Evanghelie îi cheamă pe apostoli, și prin urmare pe fiecare dintre noi, să îi hrănească pe cei care rămân să asculte cuvintele vieții. Este adevărat, „nu avem mai mult de cinci pâini şi doi peşti” și ce este asta pentru atâția oameni? 

Dar dacă suntem dispuși să oferim cu generozitate ceea ce avem, care este darul lui Dumnezeu pentru a fi făcut să rodească, Isus îl va înmulți pentru a hrăni „cinci mii de bărbaţi”, și vor fi „douăsprezece coşuri” pline. 

C. L.