Rusaliile reprezintă împlinirea Paștelui: nu numai că Isus a înviat, ci acum trăiește în discipolii săi.

Evanghelia ni-i arată pe discipoli speriați: „Ușile erau încuiate de frică…”. Este imaginea unei Biserici vulnerabile, blocate, rănite. Și anume acolo intră Isus.

Primul cuvânt al Celui Înviat este: pace. El nu mustră, nu acuză, nu judecă.

El dăruiește pacea celor cărora le era frică, celor care fugiseră. Pacea este primul dar al Duhului: nu absența problemelor, ci prezența lui Dumnezeu în viață.

Isus face un gest semnificativ: „A suflat asupra lor şi le-a zis: Primiţi-l pe Duhul Sfânt!” Este suflul creației; într-adevăr, așa cum Dumnezeu i-a dat viață omului la început, tot așa se naște acum omul nou. Este clar că Duhul nu adaugă ceva: el transformă totul.

După cum s-a spus, discipolii erau încuiați și înspăimântați. Dar după darul Duhului Sfânt devin liberi, curajoși și, mai ales, misionari. Este acțiunea Duhului Sfânt, care deschide ceea ce este închis. Isus spune: „Aşa cum m-a trimis Tatăl, aşa vă trimit şi eu pe voi”. Astfel se naște Biserica: nu pentru a rămâne încuiați sau pentru a căuta siguranță, ci pentru a merge în lume. 

Primul dar concret al Duhului Sfânt este uimitor: iertarea păcatelor. Isus spune: „Cărora le veţi ierta păcatele…”. Mesajul este puternic: lumea se schimbă nu prin forță, ci prin milostivire. Acolo unde este Duhul Sfânt, se reface ceea ce este frânt, se vindecă ceea ce este rănit, se ridică ceea ce este căzut.

Acest lucru se cere și de la fiecare credincios, să învingă orice frică și să fie pregătit, pentru că Isus îl face pregătit.

Rusaliile continuă și astăzi, iar Duhul continuă să acționeze. 

C. L.