Perioada Paștelui, care durează 50 de zile, mai mult decât Postul Mare, și culminează cu marea solemnitate a Rusaliilor, este dedicat în mod special citirii cărții Faptelor Apostolilor.

În această a doua duminică, duminica Octavei, cunoscută ca in albis în amintirea unui rit al Bisericii antice și pe care Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea a dedicat-o Milostivirii Divine, liturgia cuvântului se concentrează pe experiența întâlnirii cu Cel Înviat, care însuflețește credința, distruge frica și ne face apostoli autentici.

Cristos este Domnul vieții: în Evanghelie, așa se prezintă apostolilor înspăimântați, adunați în spatele ușilor închise, în seara zilei de Paști. Lor li se arată viu și le arată semnele pătimirii sale. Este el, Isus: este același care a suferit trădarea de către ai săi, care a trecut prin suferință și moarte. 

A-l vedea, a-l întâlni, a ști că este viu, că ale sale cuvinte, cuvintele Celui viu, sunt cuvinte de adevăr, emană bucurie: Evanghelia notează că „discipolii s-au bucurat văzându-l pe Domnul”. Dar Toma nu este acolo, iar mărturia prietenilor săi nu este suficientă pentru el. El vrea să-l vadă pe Domnul. 

Isus cunoaște inima lui Toma: „după opt zile” se întoarce printre cei Unsprezece tocmai pentru el, pentru a-i reda curajul din prima oră și marea bucurie pe care ceilalți apostoli o trăiseră deja.

Noi toți suntem Toma: nerăbdători să îl întâlnim pe Cel care este viu și dă Duh și Viață. Iar Isus se întoarce din nou, într-un mod special, pentru a ne întâlni tocmai pe fiecare dintre noi, în Biserică, unde el distribuie și reînnoiește darurile mântuirii.

C. L.