„Ia copilul şi pe mama lui, fugi în Egipt şi stai acolo până când îţi voi spune”.
După bucuria din Betleem, Evanghelia de astăzi ne readuce la realismul vieții. Îngerul îi apare lui Iosif în vis: Irod caută copilul pentru a-l omorî. Iosif, încă o dată, ascultă și se supune. Îi ia pe Maria și pe pruncul Isus cu el și fuge în Egipt în timpul nopții. Sfânta Familie devine astfel o familie de refugiați, forțată să trăiască în exil și în precaritate. Leagănul devine drum, bucuria se transformă în încercare, dar Dumnezeu rămâne cu ei. După moartea lui Irod, Iosif primește un nou mesaj: se poate întoarce, iar familia se stabilește în Nazaret, „ca să se împlinească ceea ce a fost spus prin profeţi”.
Evanghelia ne arată că și în viața celor drepți și credincioși, nu lipsesc luptele și temerile, dar în toate există o prezență care îi călăuzește și îi protejează. Sfânta Familie este o icoană a credinței trăite în viața de zi cu zi. Nu este o familie fără probleme, ci o familie care înfruntă dificultățile în lumina lui Dumnezeu.
Iosif este omul care nu vorbește, ci acționează: devotamentul lui constă în ascultare și încredere. Maria este femeia care păzește și meditează totul în inima ei.
Isus este semnul fidelității lui Dumnezeu care însoțește istoria lor. În ei vedem că sfințenia familiei nu constă în perfecțiune, ci în prezența lui Dumnezeu printre ei, în punerea voinței sale în centrul vieții lor.
Această pagină se adresează tuturor familiilor: celor unite și senine, dar și celor rănite, încercate, îngrijorate pentru viitor. Dumnezeu este prezent în fiecare casă în care există iubire, în care oamenii se străduiesc să facă binele, în care rămân credincioși chiar și în încercări.
Doamne Isuse, Tu care ai ales să te naști și să crești într-o familie umilă și credincioasă, binecuvântează toate familiile noastre. Fă-le locuri de primire, ascultare și iertare. Fă ca în momentele dificile să nu lipsească niciodată încrederea în iubirea Ta. Învață părinții să-și prețuiască copiii ca pe un dar prețios, iar copiii să recunoască în părinții lor o reflectare a iubirii Tale. Sfântă Familie din Nazaret, însoțește-ne în drumul nostru, apără familiile care suferă și fă ca fiecare casă să devină un mic Betleem unde Dumnezeu va putea locui.
Să contemplăm scena plecării în Egipt: noaptea, drumul, tăcerea.
Iosif merge înainte, Maria ține copilul aproape, Dumnezeu merge alături de ei. Este o imagine a vieții umane: un drum adesea nesigur, dar luminat de credință. În chipul obosit al lui Iosif, în tăcerea plină de încredere a Mariei, în suflarea copilului adormit, se află pacea unei inimi care are încredere. Să contemplăm Nazaretul, casa lor simplă: acolo misterul devine viață cotidiană, acolo Dumnezeu crește în tăcerea iubirii.
Să trăim în familie ca într-un loc al prezenței lui Dumnezeu. Să cultivăm împreună rugăciunea în fiecare zi, chiar dacă este scurtă, dar sinceră. Să iertăm și să o luăm de la capăt, așa cum a făcut Iosif după fiecare încercare. Să îi primim și să îi însoțim pe cei din comunitatea noastră care se confruntă cu fragilitatea familiei.
C.L.
