Parabola din această duminică ne lasă neliniștiți: în fața bogatului și a lui Lazăr, ne întrebăm de partea cui suntem. Evanghelia nu condamnă bogăția în sine, ci indiferența care ne închide ochii și inimile.

Profetul Amos îi denunță pe cei bogați care trăiesc fără griji în timp ce poporul suferă.

Bogăția fără solidaritate naște nedreptatea. Cuvântul ne îndeamnă să nu ne lăsăm adormiți de prosperitate.

Evanghelia ne relatează despre relația dintre omul bogat și săracul Lazăr. Două lumi foarte apropiate: o petrecere și o poartă. Bogatul îl ignoră pe Lazăr, iar această indiferență devine condamnarea lui eternă. Nu sărăcia lui Lazăr îl salvează, ci credința sa în Domnul, care îl primește în sânul lui Abraham. Mesajul este clar: nu poți să-l iubești pe Dumnezeu și să-l ignori pe fratele care suferă.

Sfântul Paul prezintă modul de viață al discipolului: „Tu, om al lui Dumnezeu, urmăreşte dreptatea, evlavia, credinţa, iubirea, statornicia, blândeţea!” (1 Tim 6) Aceasta este adevărata bogăție: o viață petrecută în slujire și mărturia credinței.

Există un Lazăr și astăzi, și el are multe fețe: săracii, bolnavii, migranții, cei singuratici. Peste tot sunt mulți „Lazări” care așteaptă atenție și ajutor.

Cuvântul lui Dumnezeu este clar. Abraham îi spune bogatului: „Îi au pe Moise şi pe Profeţi: să asculte de ei!” Noi avem Scriptura, Euharistia, viața comunitară: acestea sunt suficiente pentru convertirea noastră. Nu avem nevoie de minuni, ci de o inimă care să se lase atinsă de Cuvânt și de iubire. 

Să nu uităm că adevărata închinare în fața lui Dumnezeu se împlinește în slujirea celorlalți. 

C. L.