„Dar voi cine spuneţi că sunt? Atunci Simon Petru a luat cuvântul şi a zis: Tu eşti Cristos, Fiul Dumnezeului cel viu!”

În răspunsul lui Petru la întrebarea lui Isus se află în fond întregul sens al vieții și vocației sale, dar și sensul vieții și vocației Sfântului Paul. Toți apostolii, dar și fiecare dintre noi, suntem chemați să trăim pentru a proclama că l-am întâlnit pe Isus Cristos, Fiul Dumnezeului cel viu.

Pentru a trăi această vocație și misiune, nu avem nevoie de capacitățile noastre: este un har al Duhului Sfânt: „Fericit eşti, Simon, fiul lui Iona, căci nu carnea şi sângele ţi-au revelat aceasta, ci Tatăl meu care este în ceruri”. Tatăl ne dezvăluie cine este Fiul pe care îl întâlnim în umanitatea sa, pe care îl întâlnim făcut om, prezent în semnul uman al prezenței sale care este Biserica, comunitatea creștină.

Isus îi întreabă pe discipoli: „Dar voi cine spuneţi că sunt?” În acel moment, revelația Tatălui pătrunde în inima lui Petru, manifestându-i că Isus este Mesia, că este Fiul lui Dumnezeu. Acesta este darul credinței, al credinței date și nouă în totală gratuitate de către Dumnezeu. Totul este har pentru cei care acceptă darul lui Cristos în viața lor.

Și Sfântul Paul trăiește din acest har, din această izbăvire miraculoasă și simplă, simplă tocmai pentru că este miraculoasă, pentru că Dumnezeu face totul și noi suntem doar instrumente. Căci el îi scrie lui Timotei: „Domnul însă mi-a fost alături şi m-a întărit, pentru ca predicarea să se împlinească prin mine şi s-o audă toate popoarele. Şi am fost salvat din gura leului. Domnul mă va salva din orice lucrare rea şi mă va mântui pentru împărăţia lui, cea din ceruri. Lui să-i fie glorie în vecii vecilor! Amin!”

Marea sfințenie și marea misiune a apostolilor Petru și Paul se află în această conștiință că totul se rezumă la apropierea de Domnul și că de la el vine puterea, forța de a trăi credința, vocația, misiunea. 

C. L.