Duminica Floriilor deschide Săptămâna Sfântă, inima anului liturgic. Astăzi, liturgia cuvântului ne cheamă să trăim două momente aparent opuse.

La început, îl vedem pe Isus intrând în Ierusalim, întâmpinat de mulțimea care flutură ramuri de palmier și strigă: „Osana! Fiul lui Davíd!” Este un moment de sărbătoare, de speranță, de entuziasm. Oamenii îl văd în Isus pe Mesia cel așteptat. 

Dar mai târziu ascultăm relatarea Pătimirii după Matei. Aceleași mulțimi care strigau „Osana” devin mulțimile care strigă: „Să fie răstignit!”

Suntem puși în fața misterului inimii omenești: capabilă de entuziasm, dar și de trădare și frică.

Isus însă nu se apără, nu fuge. Intră de bunăvoie în pătimirea sa. Nu este victima evenimentelor: își oferă viața din iubire.

Duminica Floriilor ne îndeamnă să ne întrebăm: ce loc ocupă Isus în viața mea?

Sunt eu printre cei care îl aclamă doar în momentele ușoare, sau printre cei care îl urmează și pe calea crucii?

Ramurile pe care le purtăm astăzi în mâini sunt semnul credinței noastre. Dar trebuie să îl urmăm pe Cristos în fiecare zi când învățăm să iubim, să iertăm și să ne oferim viața așa cum a făcut el.

Să intrăm, așadar, în Săptămâna Sfântă cu inima deschisă, gata să-l urmăm pe Isus până la cruce, pentru a putea fi împreună cu el și la bucuria învierii. 

C. L.