„Unul din mulţime i-a spus lui Isus: Învăţătorule, spune-i fratelui meu să împartă moştenirea cu mine! Dar el i-a răspuns: Omule, cine m-a stabilit judecător sau împărţitor peste voi? Apoi le-a zis: Fiţi atenţi şi păziţi-vă de orice lăcomie, deoarece chiar şi atunci când cineva este bogat, viaţa lui nu constă în ceea ce are!” (Luca 12,13-15)

Ce este cu adevărat prețios? Ce contează în cele din urmă? Pentru ce luptăm, consumându-ne existența și energia? Liturghia de astăzi gravitează în jurul acestor întrebări și oferă răspunsul: viața noastră, o comoară neprețuită, este un dar de la Dumnezeu și îi aparține lui.

Viața omului este trecătoare, „ca un vis dimineața, ca iarba care răsare și seara se usucă”; numai dacă suntem prietenii lui Dumnezeu, continuă Psalmul 89, vom învăța „să ne numărăm zilele și să ajungem la înțelepciunea inimii”; astfel, în Dumnezeu, „vom tresălta și ne vom bucura în toate zilele noastre”.

Credinciosul biblic, creștinul, nu este unul care trăiește în nori, care nu are simțul realității și nu cunoaște suferințele lumii: dimpotrivă, el își trăiește din plin timpul, dar știe că timpul nu îi aparține, este „în lume, dar nu din lume”, ochii săi privesc mai departe, spre ceea ce contează cu adevărat și nu va trece. El înfruntă istoria și realitatea știind că, indiferent de epilogul evenimentelor pământești, acesta nu este sfârșitul: ultimul cuvânt este întotdeauna cel al Vieții fără apus, dăruită de Dumnezeu, în Cristos, tuturor oamenilor. 

Acest lucru ne amintește și de sfântul Paul: „Dacă aţi înviat împreună cu Cristos, căutaţi cele de sus”. Este minunata chemare la eternitate: viața noastră este acolo, deja eternă, cu Cristos și în Dumnezeu! Creștinul știe acest lucru și trăiește astfel: el nu crede că fericirea și siguranța sa depind de ceea ce face sau de ceea ce a construit în viață; toate acestea sunt cu siguranță utile pe termen imediat, pentru viața pământească, dar nu reprezintă adevărul despre noi înșine și despre chemarea noastră. Noi nu suntem ceea ce facem sau posedăm: noi suntem copiii iubiți ai lui Dumnezeu, chemați de El la viața veșnică. 

C. L.