„Mergând, predicaţi, spunând: «S-a apropiat împărăţia cerurilor». […] În dar aţi primit, în dar să daţi!” (Mt 10,7-8).

În acest capitol al Evangheliei după Matei, apostolii tocmai au fost aleși de Isus, care îi cheamă pe nume, conferindu-le puteri speciale asupra duhurilor necurate pentru a le izgoni și darul de a vindeca orice boală și neputinţă. Isus le dă instrucţiuni despre unde și cum să își desfășoare misiunea iniţială. Mesajul pe care trebuie să îl vestească este clar: „Împărăţia cerurilor este aproape”.

Indicaţia de a proclama „mergând” mesajul încredinţat subliniază, pe de o parte, că adevăratul ucenic este înainte de toate un vestitor al apropierii, dar, pe de altă parte, că însuși modul lor de a merge împreună trebuie să fie o vestire. De fapt, în Evanghelia după Ioan, după ce le încredinţează porunca cea nouă, Isus afirmă: „Prin aceasta vor recunoaşte toţi că sunteţi discipolii mei: dacă aveţi dragoste unii faţă de alţii”.

„Mergând, predicaţi, spunând: «S-a apropiat împărăţia cerurilor». […] În dar aţi primit, în dar să daţi!”

„Împărăţia cerurilor” este inima vestirii lui Isus. Expresia înrudită „Împărăţia lui Dumnezeu” este folosită în Vechiul Testament pentru a indica domnia, guvernarea și acţiunea mântuitoare a lui Dumnezeu asupra istoriei umane. El este suveranul lumii și mai ales al poporului lui Israel, în așteptarea unui descendent al regelui David care să restabilească rolul lui Israel între popoare. În Noul Testament, Isus însuși este prezentat ca descendent al lui David și, prin urmare, ca rege. Spre deosebire de o împărăţie pământească, „Împărăţia cerurilor” este o împărăţie a păcii și a dreptăţii, în care se are grijă de cei săraci, în care domnesc iertarea și reconcilierea și care va aduce viaţă și lumină tuturor naţiunilor. Este o împărăţie care a început deja în lume și în inimile oamenilor, dar care va fi pe deplin realizată la întoarcerea lui Isus.

„Mergând, predicaţi, spunând: «S-a apropiat împărăţia cerurilor». […] În dar aţi primit, în dar să daţi!”

Isus anunţă că împărăţia este aproape în timp, iminentă. Din parabole, precum cea a grăuntelui de muștar sau a aluatului care dospește toată plămădeala, se înţelege că ea lucrează în moduri misterioase și smerite, dar perseverente și de-a lungul timpului. „Aproape” are și un sens spaţial. Când ucenicii, care poartă prezenţa spiritului lui Isus, se apropie mergând, se apropie și Împărăţia lui Dumnezeu; iar atunci când, în Evanghelia după Marcu, Isus îi spune cărturarului „Nu ești departe de Împărăţia lui Dumnezeu”, probabil că voia să spună nu doar „Ai început să înţelegi”, ci și „Nu ești departe de Mine”.

„Mergând, predicaţi, spunând: «S-a apropiat împărăţia cerurilor». […] În dar aţi primit, în dar să daţi!”

„În dar” traduce un termen grecesc și evidenţiază că ceea ce au primit apostolii nu le-a fost dat pentru că ar fi meritat. Izvorul este generozitatea lui Dumnezeu și faptul că au fost aleși pentru o misiune specială.

Scrie Chiara Lubich: „Împărăţia lui Dumnezeu trebuie, așadar, primită. Este un dar pe care Dumnezeu ţi-l face. Nu există niciun efort omenesc, nicio încercare ascetică, niciun studiu sau cercetare intelectuală care să te poată face să intri în Împărăţia lui Dumnezeu. Dumnezeu însuși vine în întâmpinarea ta, ţi se revelează cu lumina sa sau te atinge cu harul său. Și nu există niciun merit cu care să te poţi lăuda sau pe care să te sprijini pentru a avea dreptul la un astfel de dar. Împărăţia îţi este oferită gratuit”.

În această primire suntem chemaţi, și astăzi, să continuăm misiunea încredinţată de Isus apostolilor: să proclamăm prin cuvânt și prin fapte apropierea Împărăţiei, să vestim împreună fiecărei fiinţe umane un mesaj de speranţă: în această lume atât de frământată și nesigură, Dumnezeu o iubește nespus de mult, Dumnezeu ne iubește pe toţi nespus de mult.

Îngrijit de Augusto Parody Reyes și echipa „Cuvântul Vieţii”