
Joi, 12 martie 2026, Dieceza vecină de Iași – și nu numai – l-a condus pe ultimul drum pământesc pe Părintele Alois Bulai, figură marcantă a Bisericii Catolice din România, mai ales prin efortul său titanic de mai mulți ani de traducere în limba română a Bibliei, apărută și oferită tuturor celor însetați de cuvântul lui Dumnezeu în anul 2013.
Preasfințitul Anton Coșa, care l-a cunoscut pe răposatul părinte încă de pe băncile Seminarului din Iași, care nu odată a avut bucuria de a-l primi și găzdui la Chișinău cu diferite ocazii, cu care se întreținea atunci când drumurile îl purtau pe la Iași, deși nu a putut să fie prezent la funeralii, a transmis, prin intermediul subsemnatului, un mesaj de condoleanțe, un fragment din care a fost citit la sfânta Liturghie de înmormântare celebrată de Preasfințitul Iosif Păuleț, episcop de Iași, alături de care au concelebrat Înalt Preasfințitul Aurel Percă, arhiepiscop mitropolit de București, Preasfințitul Petru Sescu, episcop auxiliar de Iași, Preasfințitul Petru Gherghel, episcop emerit de Iași, și peste două sute de preoți, în biserica din satul Sagna, județul Neamț, localitatea natală a Părintelui Alois, biserică devenită neîncăpătoare pentru afluxul de credincioși veniți să-l însoțească pe ultimul drum pe Părintele Alois. Redăm aici mesajul Preasfințitului Anton în întregime:
„Înalt Preasfinția Voastră, Preasfințiile Voastre, Cucernici Părinți Preoți,
Stimată familie îndurerată, dragi persoane consacrate, iubiți credincioși,
Am aflat cu durere despre trecerea la cele veșnice a Părintelui Alois Bulai, un om și un preot îndrăgostit de Dumnezeu și de oameni, cărora le-a slujit cu devotament și dăruire. Cu durere, dar și cu speranță în Domnul Isus, spre a cărui înviere ne îndreptăm în acest timp binecuvântat al Postului Mare și căruia ne rugăm să-i dăruiască vrednicului său slujitor învierea și viața veșnică.
Cuvântul lui Dumnezeu, pe care Părintele Alois Bulai l-a iubit și căruia i-a dedicat munca de ani de zile pentru a-l face cât mai accesibil credincioșilor de limba română spune astfel: „Lucru de preț este în fața Domnului moartea credincioșilor săi” (Ps 116,15), vrând să ne facă a înțelege că moartea nu este nici pe departe un sfârșit, ci un nou început. Este ceea ce scria și sfântul Ioan Paul al II-lea: „Simt o mare pace gândindu-mă la clipa în care Domnul mă va chema: de la viață în viață!” (Scrisoare către bătrâni 17) Și iată-l pe Părintele Alois trecut de la viață în viață.
L-am cunoscut pe părintele Alois Bulai încă din anul 1979, atunci când eu, proaspăt seminarist, am trecut pragul Seminarului din Iași, și am văzut în el mereu un adevărat om al lui Dumnezeu. Îi mulțumesc părintelui pentru mărturia lui de credință, speranță și iubire, la fel cum îi sunt recunoscător că, profesor fiind la Seminarul din Iași, i-a îndrumat pe calea sfintei Preoții pe atâția preoți, inclusiv pe cei trei preoți locali din Dieceza de Chișinău, care mereu mi-au vorbit cu admirație despre el. Se știe că moștenirea pe care ne-o lasă Părintele Alois este cuvântul lui Dumnezeu, dar și exemplul lui de slujire, bunătate și seninătate în suferință acceptată după modelul lui Isus.
Obligațiile pastorale nu mi-au permis să fiu astăzi să particip la această înmormântare, dar sunt prezent prin apropierea mea spirituală față de toți cei care, fizic sau prin diferite mijloace de comunicare în masă, se află în biserica din Sagna. Mă alătur tuturor mai ales prin rugăciunea pe care o înalț către Isus, Bunul Păstor, pentru sufletul părintelui. Îmi exprim apropierea față de toți cei îndurerați de moartea părintelui și mă rog ca Isus, prin Duhul său Mângâietor, să-i întărească cu speranța revederii în rai.
Fie ca bunul și milostivul Dumnezeu să-l primească alături de preasfânta Fecioară Maria și de toți sfinții săi. Amin.
În comuniune,
† Anton Coșa
Episcop de Chișinău”.
* * * * * * *
Din cei 43 de ani de Preoție, cei mai mulți Părintele Alois i-a trăit în Seminarul din Iași, dedicând timp, efort și talanți pentru formarea a numeroase serii de preoți. Beneficiari ai dragostei părintelui răposat față de Sfânta Scriptură au fost și cei patru preoți locali și/sau încardinați Dieceza de Chișinău. I-am rugat pe fiecare dintre ei să transmită un gând despre cel care le-a fost profesor. Iată câteva dintre aceste gânduri:
„Un om potrivit la locul potrivit, chiar mai mult, un preot sfânt și profesor de onoare. Cu mare plăcere îmi amintesc de un episod simpatic legat de Părintele Alois. La prima lecție de limba greacă, părintele, în maniera sa specifică, mi s-a adresat spunându-mi: «Off, Stanislav deschide textul la prima pagină și cu multă încredere citește-ne textul evanghelic în greacă». Cred că în acel moment am trăit o gamă largă de emoții. Dar părintele, cu multă duioșie în voce, a continuat «Citește de parcă ar fi în limba rusă». Și am citit, nu a fost ideal, dar destul de bine. Astfel, prin acest episod, părintele va rămâne în sufletul meu ca un om care a apreciat mereu în cheie pozitivă oamenii din fața lui, conducându-i la o cunoaștere mai aprofundată a Sfintei Scripturi. El rămâne a fi un exemplu puternic cum trebuie trăită vocația de preot” (Pr Stanislav Obreja).
„«Cuvântul tău e făclie pentru pașii mei și lumină pentru cărările mele» (Ps 119,105). Aceste cuvinte descriu cel mai bine viața și slujirea preoțească Părintelui Alois Bulai. Am avut privilegiul să-l am ca profesor de Sfânta Scriptură și acum îmi dau seama cât de mult contează că l-am cunoscut și i-am văzut slujirea umilă. Prima dată ne-am întâlnit la admitere în Seminarul mare din Iași în august anului 2004. Am văzut atunci în el întruchiparea cuvintelor sfântului apostol Paul: «Nu știți că voi sunteți templul lui Dumnezeu și că Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi?» (1Cor 3,16) M-a frapat răbdarea lui și gingășia părintească. Atunci când ne vorbea despre cuvântul lui Dumnezeu se vedea și se simțea că ne vorbește din ceea ce trăiește. Mulțumesc Bunului Dumnezeu pentru ocazia de a-l cunoaște pe Părintele Alois, iar lui, care este acuma în casa Tatălui ceresc, vreau din toată inima să-i mulțumesc pentru exemplul său de viață și slujire preoțească, mai ales în timpul suferinței sale din ultimii ani” (Pr. Vasili Cohanovschi).
„Este scris: «Nu numai cu pâine va trăi omul, ci și cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu»” (Mt 4,4). Părintele Alois a fost, este și va rămâne un apostol al cuvântului lui Dumnezeu. De când ne-am întâlnit am observat un lucru deosebit, «teribil», cum zicea el. Atunci când vorbea despre cuvântul lui Dumnezeu avea o sclipire în ochi, transmitea Vestea cea Bună cu toată ființa lui. Am descoperit, de asemenea, simplitatea cu care interpreta diferite pasaje. Îți mulțumesc, drag părinte, pentru traducerea Breviarului și a Sfintei Scripturi. La revedere în ceruri, părinte Alois! (Pr. Gabriel Cochiorca)
La urmă aș dori să aduc și eu scurta mea mărturie despre Părintele Alois Bulai, chiar dacă, după șapte ani de seminar și aproape 12 de preoție, aș avea multe de povestit. L-am avut ca profesor chiar din primul an de studii la Iași și deja i se vedea în mers că începe să-l roadă boala, dar nu s-a plâns, niciodată. Ba, dimpotrivă, era el o sursă de încurajare și bucurie pentru toți cei care, sănătoși fiind, mergeau să-l viziteze. Anul trecut, vizitându-l, mi-a spus: „Măi, Petrică, dintotdeauna mi-a plăcut viața!” Și o trăia, deși suferința fizică îl chinuia. A fost mereu un om plin de bunătatea lui Isus, pe care a sorbit-o din Sfânta Scriptură, pe care o știa – în mare parte – pe de rost, și nu pentru că a tradus-o, ci pentru că o trăia. Și sunt foarte bucuros că am avut posibilitatea să lucrez la marea operă a vieții sale: traducerea Bibliei, la fel cum sunt bucuros pentru fiecare întâlnire cu Sfinția Sa, la care mă salută cu: „Măi, Petrică, ce mă bucur să te văd!” Cuvintele pe care le concepe mintea nu pot exprima pe deplin sentimentele mele față de Părintele Alois. Doar atât mai am a spune: „Mulțumesc, Doamne, că l-ai scos în calea vieții mele pe acest slujitor al tău! Mulțumesc, Părinte Alois, pentru buna mărturie pe care a-ți dat-o aici pe pământ și sper ca ea, alături de harul divin, să ne ajute să ne revedem în cer”.
Pentru mai multe informații despre Părintele Alois Bulai, mergeți aici. Reportajul despre liturghia de înmormântare, mergeți aici.
Pr. dr. Petru Ciobanu
Sursa foto: www.ercis.ro

