„Și Duhul Sfânt a coborât asupra lui sub chip trupesc, ca un porumbel, şi o voce a fost din cer: Tu eşti Fiul meu cel iubit, în tine îmi găsesc toată plăcerea.”
Evanghelistul Luca îl prezintă pe Isus care, împreună cu poporul, coboară la Iordan pentru a primi botezul de la Ioan. Este un gest surprinzător: Fiul lui Dumnezeu stă la coadă alături de păcătoși. El nu avea nevoie de botez, dar alege să împărtășească condiția noastră umană în toate, cu excepția păcatului.
Isus intră în apă și, în acel moment, cerurile se deschid: Duhul Sfânt coboară asupra lui ca un porumbel, iar vocea Tatălui îl proclamă Fiul iubit. Este momentul în care se revelează misterul Sfintei Treimi și se manifestă iubirea veșnică a lui Dumnezeu, care coboară în timp. Cerurile nu mai sunt închise: din acest moment, Dumnezeu vorbește oamenilor ca Tată și, în Cristos, ne recunoaște ca fii ai săi.
Botezul lui Isus nu este doar un eveniment care trebuie comemorat: este începutul istoriei noastre. În el, și noi am fost cufundați în iubirea Tatălui și am devenit copiii lui Dumnezeu. Cerul care se deschide deasupra Iordanului ne spune că distanța dintre Dumnezeu și om a încetat să mai existe.
Isus nu rămâne pe mal, ci intră în apele umanității noastre: în rănile, în greutățile, în setea de libertate.
Botezul este darul care ne înnoiește în fiecare zi: ne eliberează de păcat, ne face membri ai Bisericii și ne trimite în lume ca martori ai luminii.
Vocea Tatălui care proclamă: „Tu eşti Fiul meu cel iubit”, este aceeași voce care răsună în inima fiecărei persoane botezate. Ori de câte ori ne simțim pierduți sau inutili, trebuie să ne amintim: suntem copii iubiți. Și aceasta este rădăcina tuturor speranțelor și a fiecărei vocații creștine.
Doamne Isuse, în ziua Botezului tău, cerurile s-au deschis și Duhul Sfânt a coborât asupra ta. Fă ca și noi, reînnoind harul Botezului nostru, să trăim ca niște copii în iubirea ta. Dă-ne smerenia lui Ioan, credința oamenilor care se apropie de apă și bucuria celor care descoperă că sunt priviți cu iubire de Tatăl. Reînnoiește în noi Duhul Sfânt, care ne purifică, ne luminează și ne călăuzește pașii. Fă-ne martori ai iubirii tale în lume, lumină în întuneric, semn al comuniunii și al păcii.
Să-l contemplăm pe Isus în apele râului: apele curg, oamenii privesc, cerul se deschide. Tatăl vorbește, Duhul coboară, Fiul tace. Este misterul iubirii trinitare manifestat în simplitatea unui gest. Să rămânem tăcuți, ca oamenii de lângă râu. Să răsune și peste noi acea voce: „Tu eşti Fiul meu cel iubit”. În acel moment, orice frică se topește, orice rană se vindecă, orice drum reîncepe cu o nouă putere.
Astăzi, reînnoim amintirea Botezului nostru și facem semnul crucii cu apă sfințită pentru a-i mulțumi lui Dumnezeu că ne-a făcut copiii săi. Suntem un semn al unității și al păcii. Ducem lumina lui Cristos acolo unde domnește tristețea sau singurătatea.
Întreaga cale creștină începe cu Botezul: credința, speranța, caritatea, misiunea. Cei care se lasă cufundați în iubirea lui Dumnezeu nu mai trăiesc pentru ei înșiși, ci pentru Cel care a coborât în râul lumii pentru a ne ridica la viața veșnică.
C.L.
