„Să nu socotiţi că am venit să desfiinţez Legea sau Profeţii! Nu am venit să desfiinţez, ci să împlinesc.”

Isus nu desființează Legea, ci o aduce la esența ei. Evanghelia de astăzi ne arată că adevărata ascultare nu se oprește la gesturi exterioare, ci vine din interior: din gânduri, intenții, priviri, cuvinte. 

Lectura I din Cartea lui Ben Sirah ne amintește că Dumnezeu ne-a creat liberi: viața și moartea se află înaintea noastră. Fidelitatea nu este o impunere, ci o alegere a iubirii.

Sfântul Paul vorbește, în Lectura a II-a, despre o înțelepciune a lui Dumnezeu care nu este a lumii: este înțelepciunea crucii, care transformă inima.

Isus merge la rădăcini: nu ucide, ci împacă-te; nu comite adulter, ci păzește-ți inima; evită jurămintele false și trăiește în adevărul simplu.

Sfințenia creștină nu este perfecționism, ci transparența inimii înaintea lui Dumnezeu. Atunci creștinul se leapădă de aparențele exterioare, purifică cuvintele, gesturile și legăturile și trăiește fără frică și cu iubire, fidel lui Dumnezeu și fraților săi.

Domnul Isus nu se mulțumește cu respectarea exterioară, ci dorește o viață unificată în iubire. El ne purifică gândurile, cuvintele, acțiunile. El ne dă o inimă nouă, capabilă să aleagă viața, capabilă să iubească așa cum ne iubește el.

„ericiţi cei curaţi cu inima, pentru că ei îl vor vedea pe Dumnezeu!” 

C. L.