În sfârșit, comunitatea din Camenca are propria biserică parohială, închinată „Sfintei Fecioare Maria a Ajutorului perpetuu”.

După mulți ani de eforturi din partea Diecezei, a diverșilor binefăcători, dintre care unii au fost prezenți la Liturghia solemnă, și a părintelui Ruslan Pogrebnîi, credincioșii din Camenca au putut participa în sfârșit la liturghia de sfințire a bisericii lor parohiale, al cărei patron ceresc este Sfânta Fecioară Maria a Ajutorului perpetuu.

Este ușor de înțeles cu câtă bucurie au participat credincioșii din Camenca la Liturghia de sfințire, prezidată de episcopul de Chișinău, PS Anton Coșa, și concelebrată de confrații din decanat. 

A fost o Liturghie festivă și nici nu putea fi altfel, având în vedere dorința comunității de a-și putea trăi liturghiile și alte evenimente bisericești într-un locaș cu totul nou, lăsând deoparte mica încăpere pe care au utilizat-o până acum.

În cadrul Predicii sale, episcopul a amintit motivele care, pe drumul de credință, ne conduc spre cinstirea Fecioarei Maria: „Întotdeauna creștinii o cinstesc pe sfânta Fecioară Maria cu o mare bucurie și aceasta din mai multe motive, dintre care cel mai important este aceea că ea este Mama noastră a tuturor; și am primit-o ca Mamă într-un moment trist al vieții ei: atunci când Fiul, răstignit pe cruce îi spune lui Ioan: „Iat-o pe mama ta! (In 19,27)”

„Un alt motiv pentru care o cinstim pe sfânta Fecioară Maria este ajutorul pe care, în iubirea sa de Mamă, nu încetează să ni-l ofere. Să ne amintim că, la nunta din Cana Galileei, datorită ajutorului ei mirii au putut să simtă din plin bucuria sărbătorii lor. „Mama lui Isus era acolo” (In 2,1), scrie Ioan; era și lângă crucea lui Isus; dar este și aici, pentru că ea este Ajutorul perpetuu”.

De asemenea, PS Anton le-a adresat credincioșilor o întrebare importantă: „Dar astăzi oare creștinii mai au nevoie de ajutorul Mariei? Desigur, și încă cum! Dovadă atâtea sanctuare și biserici ridicate în cinstea ei, unde mii și mii de creștini aleargă pentru a implora ocrotirea Preacuratei”.

Episcopul a continuat prin a le reaminti că „Maria este gata oricând să ne vină în ajutor, să ne primească la inima ei pentru a ne apăra de frigul ispitei și să ne încălzească cu dragostea ei de Mamă. Dar se cere și ceva din partea noastră”. 

Referindu-se la nunta din Cana, episcopul a accentuat că, în primul rând, este nevoie de disponibilitate: „Ne cere doar ceea ce putem face, adică să voim și să depunem chiar și cel mai mic efort ca să facem ce ne cere; restul este lucrarea harului”. În plus, este important ca să “o luăm la noi pe Maria când apelăm la mijlocirea și ajutorul ei, când luăm în mână Rozariul și ne rugăm această rugăciune sau alte rugăciuni în cinstea ei”.

Un alt aspect important, menționat și de sfântul Paul, este că „ne amintim că, înainte de toate, noi suntem templul lui Dumnezeu; și, la fel cum avem grijă de a păstra curată biserica din piatră, tot la fel de mult – ba chiar mai mult – ar trebui să ne îngrijim de biserica vie, de sufletul nostru în care, așa cum ne-a mai spus sfântul Paul, „Duhul lui Dumnezeu locuiește (1Cor 3,16)”.

Predica s-a încheiat cu următorul îndemn: „La final, vă îndemn să apelăm la ajutorul Mariei, invocând-o cu această rugăciune a sfintei Tereza de Calcutta: „Marie, Mama lui Isus, dă-mi inima ta, atât de frumoasă, atât de pură, atât de neprihănită, atât de plină de iubire și de umilință, ca să-l pot primi pe Isus în Pâinea Vieții și să-l iubesc așa cum l-ai iubit tu”.

Liturghia, în momentele care fac parte din ritualul consacrării, a fost o continuă exaltare a frumuseții lăcașului și a importanței acestui loc al credinței, unde oamenii se vor aduna de acum înainte pentru a-l lăuda pe Domnul și a invoca mijlocirea Fecioarei Maria.

Cu mare emoție, părintele Ruslan Pogrebnîi i-a mulțumit episcopului atât pentru darul al prezenței sale, cât și pentru sprijinul pentru ridicarea noii biserici parohiale, care va fi un loc al misiunii pastorale și a evanghelizării.

La sfârșitul Liturghiei, PS Anton le-a mulțumit tuturor celor care au contribuit în diferite moduri la construirea acestei noi biserici parohiale, de la binefăcători la muncitori, de la economatul diecezan la toți cei care se ocupă de proiectele diecezane.

Bucuria comunității cu ocazia acestei zile de sărbătoare a fost și mai vizibilă în momentul de fraternitate care i-a văzut pe toți uniți în jurul lăcașului Domnului.

C. L.