Am aflat cu durere în suflet, dar și cu speranța învierii – ne aflăm încă în Timpul Pascal, timp al vieții prin excelență – de trecerea în Casa Tatălui a maestrului Eugen Doga, personalitate marcantă a țării noastre și a lumii muzicale universale, un mare compozitor, pe care, invitat fiind de dna Iulia Gorea-Costin să-l omagiez, printr-un Cuvânt înainte, la un volum dedicat maestrului la ai săi 85 de ani, l-am numit „Mozart al Moldovei”.
Nu odată mi-a fost dat să mă întâlnesc și să discut cu maestrul Eugen Doga și am rămas mereu plăcut impresionat de simplitatea și umilința care-l caracteriza în pofida renumelui său mondial; de sinceritatea și deschiderea față de orice om; de bunăvoința și jovialitatea sa, dar și de bucuria și reverența cu care vorbea despre Dumnezeu, conștient că lui îi datora talentul său, muzica sa. Păstrez în inimă toate acele întâlniri, iar acum, după trecerea sa la cele veșnice, ele capătă o valoare sentimentală și mai mare.
Am ascultat și ascult cu mare plăcere compozițiile maestrului, mai ales valsul din filmul „Gingașa și tandra mea fiară”, care a fost recunoscut drept una dintre cele patru capodopere muzicale ale secolului al XX-lea, secol marcat de atâtea tragedii, dar în care muzica maestrului Eugen Doga apare ca o rază de soare, ca un bob de speranță, ca un boboc de floare printre ruine. Sau „Dialogurile dragostei”, în care oricine poate descoperi puterea iubirii, focul dorului, tandrețea a doi îndrăgostiți – Veronica Micle și al ei „Emin”; sau baletul „Luceafărul”, închinat celui al cărui nume „o să-l poarte secolii din gură-n gură”. Sau muzica din filmul „Maria Mirabela” cu a ei candoarea copilărească, film cu care au crescut atâtea generații de copii, cu versurile lui atât de maiestos meșteșugite de marele nostru Grigore Vieru. Și lista compozițiilor care-l fac nemuritor în inimile oamenilor pe maestrul Eugen Doga continuă.
Pentru mine personal, Eugen Doga nu este un simplu compozitor, ci un David al timpurilor noastre, pentru că muzica sa ne revelează Frumusețea, ni-l arată pe Dumnezeu și răspunde îndemnului de a-l lăuda pe Domnul. Îmi amintesc că, vizitându-ne catedrala, l-am îndemnat să scrie o missă solemnă după modelul celor ale marilor compozitori ai lumii. Maestrul mi-a răspuns că nu s-a preocupat de așa ceva, dar, a spus: „Niciodată nu-i prea târziu”.
Vă mulțumesc, maestre, pentru tot ceea ce ați făcut pentru ca lumea în care trăim să devină mai bună și mai frumoasă. Fie ca bunul Dumnezeu să vă răsplătească cu viața veșnică în împărăția sa pentru că i-ați descoperit frumusețea în fața lumii, pentru că ați folosit talanții pe care vi i-a dat spre mai mare gloria lui, pentru că prin muzică v-ați arătat a fi un om al lui.
Din partea Diecezei de Chișinău, adresez un mesaj de condoleanțe rudelor, prietenilor, întregii lumi muzicale din țara noastră și de pe întreg mapamondul, tuturor celor care l-au cunoscut și apreciat pentru personalitatea lui, ca și celor care i-au ascultat și prețuit opera.
Odihna veșnică dă-i-o lui, Doamne, și lumina fără de sfârșit să-i strălucească!
