„Dacă omul nostru din afară se distruge, cel interior se înnoiește din zi în zi”. Aceste cuvinte ale Sfântului Paul se regăsesc în mesajul Papei Leon al XIV-lea pentru cea de-a cincea ediție a Zilei Mondiale a Bunicilor și Bătrânilor, care va fi celebrată la 27 iulie, a cărei temă este „Fericit este omul care nu a decăzut de la speranța lui (cf. Sir 14,2)”.

„În Biblie”, scrie Papa, „Dumnezeu își arată de mai multe ori providența sa adresându-se unor persoane înaintate în vârstă. Așa se întâmplă nu doar cu Abraham, Sara, Zaharia și Elisabeta, dar și cu Moise, chemat să elibereze poporul său când avea nu mai puțin de optzeci de ani (cf. Ex 7,7). Prin aceste alegeri, el ne învață că în ochii săi bătrânețea este un timp de binecuvântare și de har și că bătrânii, pentru el, sunt primii mărturisitori de speranță". 

Suveranul Pontif amintește că Anul Jubiliar, încă de la originile sale biblice, a reprezentat un moment de eliberare și „privind la persoanele înaintate în vârstă din această perspectivă jubiliară, suntem chemați la rândul nostru să trăim împreună cu ei eliberarea, mai ales eliberarea de solitudine și abandon”. Din acest motiv, „fiecare parohie, fiecare asociație și fiecare grup parohial sunt chemați să devină protagoniști ai unei ”revoluții” a gratitudinii și a grijii, de realizat prin vizitarea frecventă a celor bătrâni, creând pentru ei și împreună cu ei rețele de susținere și de rugăciune, împletind relații care pot dărui speranță și demnitate celui care se simte uitat”.

În acest sens, Papa Leon al XIV-lea subliniază o particularitate a acestui An Jubiliar: cei care nu vor putea veni în pelerinaj la Roma, pot „dobândi indulgența jubiliară dacă vor merge să facă o vizită pentru un timp corespunzător la cei bătrâni aflați în solitudine, ca și cum ar efectua un pelerinaj către Cristos prezent în persoana lor (cf. Mt 25,34-36)”.

Așa cum a scris Papa Francisc în timpul ultimei sale spitalizări, „fizicul nostru este slab, dar, chiar și așa, nimic nu ne poate împiedica să iubim, să ne rugăm, să ne dăruim, să fim unii pentru alții, în credință, semne luminoase de speranță” (Angelus, 16 martie 2025). 

„Avem o libertate pe care nicio dificultate nu o poate răpi: aceea de a iubi și de a ne ruga. Cu toții, întotdeauna, putem să iubim și să ne rugăm”. Astfel, „dimpotrivă, deseori chiar afecțiunea lor este cea care retrezește energiile noastre, aducându-ne speranță și întărire. Să-l preamărim întotdeauna pe Dumnezeu pentru bunăvoința sa, să cultivăm unitatea cu cei dragi ai noștri, să ne deschidem larg inima față de cel care este mai departe și, în special, de cel care se află în greutăți. Vom fi semne de speranță, la orice vârstă”.

C. L.

Sursa foto: Vatican News