Chișinău, 2 noiembrie 2025 – Ca și în fiecare an, Biserica a trăit celebrarea pomenirii tuturor credincioșilor răposați cu o intensitate spirituală profundă, un moment de rugăciune și comemorarea pentru cei ce ne-au precedat pe drumul de credință.

Celebrările au început sâmbătă, 1 noiembrie 2025, cu o Liturghie solemnă la Cimitirul catolic din Chișinău, prezidată de PS Anton Coșa. În timpul celebrării, episcopul a reafirmat semnificația profundă a acestei zile: „Rugăciunea pentru cei răposați”, a subliniat el, „este un gest de iubire și recunoștință față de toți cei dragi nouă, pentru toți cei ce au plecat înaintea noastră cu speranța învierii”. De asemenea, episcopul a dorit să-i comemoreze cu deosebită recunoștință pe episcopii și preoții care au slujit în acest teritoriu și au călăuzit poporul lui Dumnezeu cu devotament. 

La celebrare a participat și ambasadorul Poloniei în Moldova, care a transmis un mesaj de comemorare și recunoștință răposaților de origine și etnie polonă din acel cimitir, semn al unei credințe comune care transcende granițele naționale și timpul.

Predica a fost rostită de Pr. Artur Chruslak, care a prezentat un model de speranță în vremuri de încercare în persoana lui Iob: „Chiar și în durere și pierdere”, a spus predicatorul, „credinciosul nu încetează niciodată să-l invoce pe Dumnezeu și așteaptă să-l vadă față în față, așa cum este el”.

La sfârșitul celebrării, preoții au binecuvântat mormintele, însoțiți de credincioși care, prin rugăciune și tăcere, au invocat milostivirea Domnului pentru cei dragi.

Comemorarea a continuat duminică, 2 noiembrie 2025, cu celebrări în toate parohiile și în Catedrala „Providența Divină” din Chișinău, unde au fost pomeniți răposații comunităților catolice din Moldova.

În după-amiaza zilei, episcopul Anton Coșa a prezidat rugăciunea în cimitirul „Sfântul Lazăr” de pe str. Doina, unde numeroși credincioși s-au alăturat Sfântului Rozariu și stațiunilor de rugăciune pentru răposați. Aceste momente de credință – deși trăite în tristețea despărțirii – au oferit alinare și au reînnoit în inimile credincioșilor certitudinea că „moartea nu este sfârșitul, ci trecerea la întâlnirea cu Cristos cel Înviat”.

Pomenirea credincioșilor răposați a reunit astfel întreaga comunitate creștină în jurul misterului vieții și al morții, pentru a-și reînnoi credința în înviere și speranța în eternitate. 

Așa cum ne amintește și Cartea lui Iob: „Eu ştiu că răscumpărătorul meu este viu. Eu însumi îl voi vedea”: aceasta este certitudinea care alină și luminează calea credincioșilor, făcând chiar și din comemorarea celor morți un act de iubire și încredere în Dumnezeu. 

C. L.