Dragă părinte paroh Vasili, dragi confrați preoți, dragi persoane consacrate, iubiți credincioși,

Am început această sfântă Liturghie cu ritul deschiderii Jubileului pe care Papa Francisc l-a pus sub semnul speranței, pentru că, așa cum spune sfântul Paul „Speranța nu înșală” (Rom 5,5).

Sărbătoarea de astăzi, în care ne amintim cu iubire de venirea pe lume a celei mai frumoase creaturi umane, a sfintei Fecioare Maria, confirmă cuvintele apostolului, pentru că nașterea Mariei reprezintă începutul împlinirii acelei profeții pe care am auzit-o în Lectura întâi din Cartea profetului Malahia: „Cea care trebuie să nască va naște” pe „cel care va fi stăpânitor în Israel”, pe cel care „va fi pacea” (cf. 5,2.1.4), adică pe Mântuitorul promis. Prin Maria se împlinește speranța tuturor acelor oameni despre care am auzit în Evanghelie: de la Abraham la Iosif. De aceea, Maria este „speranța și aurora mântuirii” (cf. Rugăciunea după Împărtășanie), rânduită de Dumnezeu încă de la început să fie asemenea chipului lui Isus, cum ne-a spus sfântul Paul în Lectura a doua (Rom 8,29).

Pentru a înțelege mai bine importanța nașterii Mariei, vă propun o mică meditație a Papei Benedict al XVI-lea. Scrie el: „Să ne gândim la condiția unui prizonier. Zilele lui sunt lungi, interminabile... El numără minutele ultimei nopți pe care o petrece în închisoare. Apoi, în sfârșit, ușile se deschid: a sosit momentul mult așteptat al libertății! Aceste minute interminabile, numărate una câte una, ne amintesc de pagina Evangheliei care relatează genealogia lui Isus. Numele se succed în monotonie, până când sună ora dorită de Dumnezeu: este începutul luminii, zorii mântuirii: «Iacob i-a dat naștere lui Iosif, soțul Mariei, din care s-a născut Isus, cel care se numește Cristos» (Mt 1,16)”.

Și cum orice prizonier se bucură când este eliberat, sărbătoarea de astăzi, prin gura psalmistului, ne invită și pe noi la bucurie: „Inima mea tresaltă de bucurie pentru mântuirea ta” (Ps 12[13],6). Dar se cuvine să ne bucurăm nu doar noi, ci să-i facem bucurie și Mariei, căci este ziua ei de naștere. Și în loc de flori, daruri, cuvinte frumoase trebuie să-i aducem ceva mult mai plăcut ei. Și ce anume?

Ca să răspund la această întrebare vă propun trei evenimente din viața Mariei care ne pot servi drept lecție și indicii cu privire la darurile pe care i le putem oferi Mariei.

Primul eveniment ni-l relatează sfântul Luca atunci când ne spune că au venit la Isus mama și frații lui și doreau să-l vadă (cf. Lc 8,19-20). Iubirea de mamă a Mariei o face să-l caute pe Fiul ei; dragostea ei maternă o împinge să caute orice ocazie de a-l vedea, de a-l asculta și de a-i vorbi. Ea, care îi spune îngerului: „Fie mie după cuvântul tău” (Lc 1,38), însetează după cuvântul lui Dumnezeu pe care știe că-l poate sorbi din gura Fiului ei. Și nimic nu o împiedică să-și caute și să-și urmeze Fiul. De aici putem învăța că unul dintre darurile pe care i le putem oferi Mariei este anume acela de a-l căuta pe Isus acolo unde îl putem găsi: în Euharistie, ca să ne hrănim cu trupul lui; în Biblie, care să ne hrănim cu cuvântul lui, în rugăciune, pentru a dobândi harurile necesare și puteri pentru viața noastră; în biserică, pentru că aici este casa Domnului și aici se adună comunitatea, iar noi știm că „unde doi sau trei sunt adunați în numele meu, sunt și eu acolo, în mijlocul lor” (Mt 18,20). Și mai învățăm că nu ar trebui să lăsăm pe nimeni și nimic să ne împiedice să-l căutăm pe Isus, să-l ascultăm și să-i vorbim.

Al doilea eveniment din viața Mariei îl vom sărbători peste o săptămână, de sfânta Fecioară Maria Îndurerată; dar ne este de ajutor și azi. Este vorba despre Maria la picioarele crucii lui Isus. Ne spune sfântul Ioan în Evanghelia sa: „Lângă crucea lui Isus stătea mama lui Isus” (19,25). Durerea lui Isus este și durerea ei, așa cum i-a fost prezis de dreptul Simeon: „O sabie va străpunge sufletul tău!” (Lc 2,35). Dar ce cadou putem învăța să-i oferim Mariei din acest eveniment? Unul important, căci trebuie să ne amintim mereu că pătimirea, răstignirea și moartea Fiului ei este consecința păcatelor noastre; prin urmare păcatele noastre străpung și inima Mariei și o fac să sufere. Dar cine dintre noi ar vrea să o vadă pe Maria suferind? Cred că nimeni, căci nimănui nu-i place să-i provoace durere propriei sale mame. De aceea, darul pe care i-l putem oferi sfintei Fecioare de ziua ei de naștere este voința fermă de a fugi de orice ispită pentru a nu cădea în păcat și a răni Inima lui Isus și Inima Mariei.

În sfârșit, al treilea eveniment din viața Mariei la care doresc să mă refer este prezența ei la nunta din Cana Galileii. Sfântul Ioan ne informează că „în ziua a treia, s-a făcut o nuntă în Cana Galileii și mama lui Isus era acolo” (In 2,1). De ce tocmai acest eveniment? Pentru că dacă primele două ne-au vorbit în special despre iubirea noastră față de Dumnezeu, acesta ne învață despre iubirea față de frații și surorile noastre. Da, a-l iubi pe aproapele este la fel un cadou plăcut Mariei, pentru că astfel imităm iubirea, grija și bunătatea ei de mamă, care se îngrijește de nevoile celor aflați în strâmtorare. O doare inima văzând tristețea pe chipul mirilor, de aceea le vine în ajutor. Prin aceasta, Maria ne învață că, dacă vrem să-i aducem bucurie, să nu ne închidem inima și mâna în fața celui care știm că are nevoie de susținerea noastră, ci să-l ajutăm cât ne stă în puteri: cu un cuvânt bun, cu o rugăciune, cu o mână de ajutor dată la anumite treburi, cu o bucată de pâine, cu o haină, cu un ban etc.

Iubiții mei frați și surori în Domnul,

Papa Francisc spunea că sărbătoarea de astăzi „ne amintește că Dumnezeu este fidel promisiunilor sale”. Să-i oferim drept cadou Mariei, cu ocazia zilei ei de naștere, promisiunea că vom căuta să fim mereu cu Isus, că vom fugi de păcat și că-i vom ajuta pe cei care au nevoie de ajutor. Și, în același timp, să o rugăm să ne mijlocească toate harurile necesare să putem îndeplini aceste promisiuni, având-o pe ea drept exemplu și învățătoare. Amin.