Dragi copii,

Îmi amintesc că, pe când eram copil, la predica părintelui cel mai mult îmi plăceau scurtele povestioare, dar vouă?

Am să încep și eu această predică cu o întâmplare. Într-o familie s-a născut un copil foarte frumos, iar părinții lui i-au oferit toată dragostea lor părintească și tot ce avea el nevoie pentru a fi fericit. Îl priveau cum creștea și-și spuneau: „El este speranța noastră, ajutor pentru zilele mai grele”. Și iată că într-o bună zi părinții s-au îmbolnăvit, iar copilul lor, deja mare, nu știa cum să-i ajute, așa că a plecat de lângă ei în căutare de soluții...

„El este speranța noastră” ... Orice copil reprezintă o speranță pentru multe persoane aflate lângă el, începând cu părinții și terminând cu comunitatea celor din jur, școala, biserica și toată societatea. Din păcate nu întotdeauna copii devin ceea ce se așteaptă de la ei. În Lectura întâi am auzit vorbindu-se despre micuțul Samuel și despre chemarea pe care i-o adresează Dumnezeu. De ce l-a chemat Dumnezeu? Pentru că și Dumnezeu are mereu nevoie de oameni care să devină colaboratorii săi în realizarea planului său, și de aceea i se adresează lui Samuel în care își pune toată speranța că va deveni un om bun și plin de merite în fața sa. Și ce a făcut Samuel? De mic copil a împlinit în toate voința lui Dumnezeu pentru ca să nu-l dezamăgească pe Domnul.

Dragi copii, fiecare dintre voi sunteți în planul lui Dumnezeu destinați să realizați lucruri mari și frumoase, îndeosebi să construiți de pe acum împărăția cerurilor acolo unde trăiți, adică un loc unde domnește pacea și înțelegerea între oameni. De aceea, toți cei cointeresați de aportul vostru sunt dispuși să facă orice pentru ca voi să vă formați cum se cuvine, investind resurse și nu puține pentru educarea voastră. Așa se întâmplă în familiile voastre, apoi la biserică, la școală și tot așa, acolo unde vă veți stabili să vă duceți viața. 

Într-un mod deosebit voi sunteți speranța parohiilor, a diecezei, dar și a întregii Biserici, și nu doar pentru că, atunci când veți crește mari, veți fi credincioși buni și veți avea familii frumoase. Puteți fi creștini buni chiar de acum prin slujirea voastră în comunitățile din care veniți, prin faptul că participați la activitățile organizate de părintele paroh sau de surori, că participați la cateheză sau la cor, că sunteți ministranți sau adorante (sau fetele Mariei), că-i ajutați pe cei mari la curățenia în biserică sau la alte activități. Tocmai de aceea organizăm și noi an de an aceste întâlniri pentru voi să vă bucurați de acest schimb de experiențe și să învățați cum să deveniți din ce în ce mai buni.

Acum revin la povestirea de la început. Cred că ați rămas cam dezamăgiți că s-a încheiat trist. Dar nu am terminat-o. Acel copil a plecat în lume pentru a căuta leac pentru părinții săi. L-a găsit și și-a vindecat părinții. El era speranța lor și nu i-a dezamăgit. Fiecare dintre voi să nu uitați că sunteți speranța părinților voștri, iar ei așteaptă din partea voastră ajutor la timpul cuvenit.

L-am auzit pe Isus în Evanghelie cum ne-a spus să-i lăsăm pe copii să vină la el, pentru că a unora ca ei este împărăția lui Dumnezeu. Eu cred că și voi vreți să ajungeți în împărăția lui Dumnezeu, nu-i așa? ... Foarte bine... Dar pentru asta, luați exemplu de la Samuel, de la copilul din povestirea de la început, de la acei copii buni din comunitățile voastre, de la grădinița sau școala unde învățați și străduiți-vă, prin bună purtare, prin ascultarea de Dumnezeu, de părinți, de învățători, de preoți, de surori ș.a.m.d. să nu dezamăgiți speranța pe care și Dumnezeu, și părinții, și societatea, și Biserică și-o pun în voi. Amin.