Iubiți frați și surori în Domnul, vă anunț o mare bucurie: Cristos a înviat!

O veche legendă glăsuiește că într-o zi, Satana, ieșind din Grădina Edenului, s-a întâlnit cu Isus și, plin de bucurie și umflat de mândrie, i-a spus:

— Doamne, tocmai am capturat întreaga omenire, în capcana mea au căzut toți oamenii.

La care Isus l-a întrebat:

— Și ce vei face cu ei?

— Ah, ce mă voi distra! Îi voi învață cum să se urască între ei, să se rănească, să se ucidă, îi voi învață atâtea și atâtea lucruri rele!

— Și când te vei plictisi de ei ce vei face?, l-a întrebat iarăși Isus.

— Îi voi nimici pe toți, a răspuns cu aroganță Satana.

Auzind acest răspuns, Isus l-a întrebat:

— Cât vrei pentru ei?

— Cât vreau? Chiar îi vrei pe oamenii aceștia? Nu sunt buni de nimic; de fapt sunt foarte răi. Dacă te vei apropia de ei, te vor scuipa, te vor blestema și te vor ucide. Nu, nu poți să-i vrei?, a spus Satana.

— Cât?, a venit întrebarea tranșantă a lui Isus.

Satana s-a uitat batjocoritor la Isus și i-a răspuns:

— Tot sângele tău, viața ta, atâta vreau.

Isus a dat afirmativ din cap... Și a plătit prețul.

„Nimeni nu are o iubire mai mare decât aceasta: ca cineva să-și dea viața pentru prietenii săi” (In 15,13) Și Isus, plătind prețul, a arătat că el ne consideră prietenii lui, că el vrea să fim ai lui, că, pentru el, noi suntem mult mai de preț chiar decât propriul său sânge și decât propria lui viață. Satana, cerând și primind prețul pe care i l-a cerut lui Isus pentru omenire, a crezut că l-a biruit pe Dumnezeu așa cum l-a biruit pe om. Însă s-a înșelat amarnic, pentru că Isus „nu este aici [în mormânt]. A înviat” (Lc 24,5-6). De acum, același sânge pe care Isus l-a plătit pentru a ne răscumpăra din ghearele Satanei ne apără de mușcăturile diavolului, la fel cum pe evrei sângele mielului i-a apărat de îngerul nimicitor, și același sânge ne face să trecem – adică să realizăm propriul nostru paște – de la sclavia păcatului la libertatea harului, acel har pe care ni l-a dobândit Isus prin învierea lui din morți și pe care ni l-a dăruit în clipa botezului nostru și semnul căruia este haina albă pe care am primit-o fiecare după ce Isus ne-a renăscut prin apă și Duh Sfânt.

Iubiții mei, sărbătorim sfânta noapte de Paști nu doar pentru a ne aminti de învierea lui Isus, nu doar pentru a ne umple iarăși sufletele de speranță și bucurie; în această noapte trebuie să ne amintim de propria noastră înviere, de propria noastră renaștere, ca și de prețul plătit de Isus pentru a face din noi prietenii săi. Sfântul Petru, în Scrisoarea întâi ne spune că „voi știți că nu prin lucruri pieritoare, argint sau aur, ați fost răscumpărați din purtarea voastră fără sens moștenită de la părinți, ci cu sângele prețios al lui Cristos” (1,18-19). De aceea, aceasta este noaptea în care ne reînnoim făgăduințele de la botez și-i promitem lui Isus că vom duce o viață conformă cu aceste făgăduințe pentru a nu cădea din nou în capcana Satanei și a nu fi vinovați din nou de vărsarea sângelui Mântuitorului.

De aceea, știind că aceasta este noaptea harului, să-i oferim lui Tatălui ceresc, cel care l-a înviat pe Isus din morți și ne-a înviat și pe noi prin taina sfântului botez, nu numai cântarea noastră de laudă și de mulțumire, ci, mai ales, propunerea bună și dorința fermă de a rămâne toată viața noastră copiii lui, prietenii Fiului său și templele Duhului Sfânt printr-o viață liberă de legăturile păcatului, și să-i cerem harul ca să și putem să ne îndeplinim aceste propuneri. Și acesta va fi cel mai frumos cadou pe care i-l putem oferi lui Isus de ziua renașterii sale. Amin.