Papa Leon al XIV-lea i-a salutat pe participanții la Jubileul preoților, promovată de Dicasterul pentru Cler, în Auditorium Conciliazione, în Via della Conciliazione, Roma, la 26 iunie 2025.

Într-o atmosferă festivă și profund eclezială s-a desfășurat Întâlnirea internațională „Preoţi fericiţi - v-am numit prieteni”, promovată de Dicasterul pentru Cler. O atmosferă ca de stadion, coruri în toate limbile, cântări africane, latino-americane, europene.

Cuvântul de bun venit a fost rostit de cardinalul Lazarus You Heung-sik, prefect al Dicasterului pentru Cler, care a vorbit despre „bucurie și recunoștință” pentru prezența Papei și a amintit că „un preot fericit este cea mai bună vestire a Evangheliei”. Privind spre viitor, cardinalul le-a dorit să continue să slujească poporul lui Dumnezeu „cu o inimă veselă și generoasă, pelerini ai speranței în fiecare colț al lumii”.

În discursul său, Papa Leon al XIV-lea a reluat și aprofundat tema prieteniei cu Cristos, preluată din Evanghelia după Ioan: „În inima Anului Sfânt, vrem să mărturisim că este posibil să fim preoți fericiți, pentru că Cristos ne-a chemat și ne-a făcut prietenii săi. Un har care trebuie primit cu recunoștință și responsabilitate”.

Această prietenie, a explicat Papa, este fundamentul spiritual al slujirii celui hirotonit și sursa celibatului și a misiunii ecleziale. Pornind de la aceasta, Papa Leon al XIV-lea a articulat trei piste fundamentale pentru formarea clerului: formarea ca parcurs relațional, care implică întreaga persoană și nu doar competențele; fraternitatea ca stil de viață preoțească, antidot la clericalism și individualism; mărturia împărtășită, în care formatorii și cei formați cresc împreună în prietenia cu Cristos.

„A educa preoți prieteni ai lui Cristos înseamnă a forma oameni capabili să iubească, să asculte, să se roage și să slujească împreună”, a spus el, subliniind rolul decisiv al formatorilor, chemați să fie „martori credibili în comuniune”.

În vederea solemnității Preasfintei Inimi a lui Isus, Papa Leon al XIV-lea a reamintit cum vocația preoțească își are originea tocmai în acel „rug aprins”. În acest context, el a citat enciclica Papei Francisc Dilexit nos, numind-o un „dar prețios pentru întreaga Biserică”. Nu au lipsit referirile la realitatea concretă a slujirii: „Timpurile noastre ne provoacă: mulți par să se îndepărteze de credință, dar există o sete de infinit, mai ales în rândul tinerilor. Un preot fericit este unul care crede, iar acest lucru se vede: fericirea slujitorului reflectă întâlnirea sa cu Cristos și îi susține misiunea”.

Papa a adus apoi un omagiu tuturor preoților care „și-au dat viața, chiar până la sânge”.

Reuniunea s-a încheiat cu rugăciunile „Tatălui nostru” și a „Bucură-te, Maria”, intonate de Papă împreună cu adunarea. Un moment de rugăciune comună, care a pecetluit o zi memorabilă în viața Bisericii și a clerului său.

C. L.