Marți, 28 octombrie 2025, Renovabis, împreună cu Academia Catolică din Berlin a organizat o întâlnire online pe tema: „Republica Moldova astăzi. Biserica și societatea după alegeri”.
Inițiativa a avut ca scop menținerea atenției Europei occidentale asupra Bisericilor și societăților din Europa de Est, unde credința continuă să fie o sursă de speranță chiar și în cele mai dificile momente. Comunitățile creștine sunt un punct de referință moral și uman în Moldova, iar munca lor zilnică de solidaritate este un semn concret de pace și speranță într-un context marcat de diviziuni și de un risc crescând de emigrare.
La întâlnire au participat PS Anton Coșa, episcopul de Chișinău, părintele Sergiu Aga, preot al Bisericii Ortodoxe Române și director al Asociației Umanitare „Filantropia Creștină” din Orhei, și Corina Gîrla, directoarea „Goethe-Zentrum” din Chișinău.
Întâlnirea a fost moderată de Theresa Grabinger, reprezentant pentru servicii externe la Malteser Hilfsdienst din Köln.
Întâlnirea face parte din seria „Listen to the East/Ascultați Răsăritul!”, rezultatul colaborării dintre organizația „Renovabis”, Comitetul Central al Catolicilor Germani (ZdK) și Academia Catolică din Berlin.
Participarea episcopului Anton Coșa la eveniment face parte din colaborarea importantă dintre Renovabis și Dieceza de Chișinău. Episcopul de Chișinău a răspuns la întrebări specifice despre implicarea Bisericii Catolice în contextul situației Moldovei. Dialogul integral poate fi citit mai jos:
1. Episcop Anton, activați de peste 30 de ani în Republica Moldova și ați contribuit în mod semnificativ la reconstrucția Bisericii Catolice în această țară. Vă rugăm să ne explicați: cum arată astăzi Biserica Catolică în Republica Moldova?
Exact 35 de ani în urmă, având doar 29 de ani, am ajuns în Moldova, venind din România, Dieceza de Iași. Acolo fusesem un an și jumătate vicar și desfășurasem o intensă activitate pastorală într-o parohie foarte mare, în care se celebrau duminical câte șase liturghii, iar biserica era mereu plină până la refuz, așa că majoritatea oamenilor stăteau în curte. Ajungând la Chișinău, am găsit doar o mână de oameni, majoritatea de vârsta a treia, care veneau
la biserică. Într-adevăr era acea „turmă mică” sau acel „rest sfânt” despre care vorbește și Scriptura. An de an au venit noi preoți și persoane consacrate, cu ajutorul cărora comunitatea catolică a crescut, așa că au apărut noi parohii. Dacă în 1990 exista oficial o singură parohie, la Chișinău, și două neoficiale, la Slobozia-Rașcov și Bălți, în 1993, când s-a înființat Administratura Apostolică din Moldova, existau deja șase parohii. Iar în 2001, când aceasta a fost ridicată la rangul și demnitatea de Episcopie, existau deja 11 parohii și 14 preoți, dintre care jumătate erau preoți călugări.
Astăzi, la mai mult de 30 de ani de la începutul reorganizării noastre, Dieceza de Chișinău este formată din 20 de parohii și 6 filiale, păstorite de 22 de preoți, dintre care 6 preoți diecezani și 3 preoți călugări locali, având și suportul a 23 de surori din 8 congregații diferite, 2 diaconi permanenți și alți 2 candidați care se pregătesc să devină diaconi permanenți. Deși datele oficiale prezentate după recensământul populației de anul trecut indică nici măcar 5 mii de catolici, fără a-i pune pe cei din Transnistria, noi considerăm că numărul lor este mult mai mare, și aceasta pentru că mai există mulți dintre aceia care provin din familii catolice și încă nu au găsit calea spre Biserica părinților și strămoșilor lor. Oricum o mare parte a parohiilor noastre, mai ales cele de la țară sunt destul de mici, însă cele de la oraș, îndeosebi Chișinău, Bălți și Râbnița sunt ceva mai mari, dar oricum sunt mult mai mici decât în țările catolice. În aceea primă perioadă aveam ca obiective descoperirea de noi comunități și organizarea lor, refacerea și construirea structurilor necesare pentru desfășurarea activităților noastre și desigur, lupta cu sărăcia, în primul rând prin oferirea de ajutoare umanitare. Apoi am început să investim în formarea laicilor, prin crearea și funcționarea unei Academii de Studii Teologice, editarea unei reviste și a unei publicații istorice, dar și prin organizarea de seminarii și zile de formare, precum și exerciții spirituale pentru ei. O mare atenție am dat și copiilor pentru care am înființat mai multe grădinițe, dintre care astăzi continuă să funcționeze numai patru. Am multiplicat și activitățile social-caritative, în dependență de necesitățile timpului respectiv. Desigur sunt multe aspecte care ar trebui de subliniat, dar deocamdată mă rezum la acestea. Concluzionez, astăzi Biserica Catolică din Moldova este o adevărată Dieceză!
2. Care sunt cele mai mari schimbări în Biserică și în societate pe care le-ați observat în ultimii ani?
Desigur că există un dinamism important atât în societatea cât și în Biserica noastră. Politicul și situația economică influențează major mersul lucrurilor din țară. Dacă ar fi să evaluez acest lucru și să apreciez dacă schimbările au dus la bine sau la rău cred că mi-ar fi foarte greu. Faptul că în țară există multă sărăcie și nesiguranță a condus la accentuarea fenomenului de migrație astfel încât multe localități s-au depopulat și ca atare și unele comunități ale noastre s-au micșorat sensibil. Avem parohii din care majoritatea tinerilor au plecat în alte țări, în majoritatea lor în Polonia, dar nu numai, și s-au integrat acolo. Eu nu știu dacă acest lucru este bun sau rău, dar cred că pentru noi este o provocare importantă pentru care trebuie să ne pregătim. Și migrația internă provoacă anumite dezechilibre. Scad în număr parohiile de la țară și cresc cele de la oraș. Oricum este clar că asistăm la îmbătrânirea localităților noastre rurale.
Desigur sunt multe schimbări în țară dar nu toate constituie o provocare directă pentru noi. Faptul că politicul a influențat în ultima perioadă resetarea socială, culturală, științifică, inclusiv promovarea și apărarea limbii române, desigur că a avut urmări pozitive, pentru o mare parte a populației dar și negative pentru nostalgici, mai ales pentru cei care provin din albia lumii rusești. Din păcate nu toți vorbesc și apreciază promovarea limbii române, mai ales în comunitățile noastre. Și orientarea țării spre integrare în uniunea europeană a produs multe schimbări care sunt evident apreciate în mod diferit de oameni. În ceea ce mă privește eu consider că această alegere a noastră europeană este bună dacă va fi realizată cu toată seriozitatea necesară și dacă vor fi negociatori capabili să apere elemente constitutive specifice ale țării noastre.
3. În ciuda dimensiunilor sale reduse, Biserica Catolică este unul dintre cei mai importanți actori sociali din țară. Care sunt cele mai mari succese în acest sens și care sunt provocările cu care se confruntă parohiile, Caritas și alți actori sociali?
Nu știu dacă într-adevăr noi suntem chiar un actor social foarte important la nivel de țară dar sunt sigur că suntem printre cei dintâi angajați în caritate și de aceea poate că la ora actuală suntem destul de bine organizați în promovarea carității. La nivelul Bisericii noastre activează mai multe organizații sociale, și pe lângă Caritas Moldova activează cu succes Fundațiile Regina pacis, Don Bosco, Optima Fide, Amadeus, Casa Providenței, Ioan Paul al II, fiecare cu specificul său și cu carisma sa. Aproape în fiecare parohie există diferite inițiative sociale, ceea ce mă îmbucură mult, astfel încât caritatea noastră ajunge la un număr destul de mare de beneficiari. Cine sunt aceștia? Copiii din grădinițe, centrele de zi, centrele de plasament ale noastre, bătrânii și săracii care
primesc zilnic asistență și o masă caldă, bolnavii și singuraticii care sunt vizitați de lucrătorii noștri medicali, persoane cu dependințe de alcool și droguri, tineri care au ajuns în închisoare, și desigur refugiați din Ucraina sau alți străini care au ajuns în țara noastră și au nevoie de diferite servicii. Dacă ar fi să subliniez un succes marcabil în domeniul social atunci m-aș referi la Cele două Centre Diecezane, Fides și Casa Providenței care oferă numeroase servicii sociale unui mare număr de beneficiari, centre care au beneficiat de largul suport și al organizației Renovabis, fapt pentru care suntem extrem de recunoscători. Îmi spune cineva de la Renovabis că și pentru ei acest proiect constituie unul de mare succes.
Cât despre provocări, una dintre cele mai mari cred că este aceea că și astăzi continuă să existe în țară multă sărăcie atât materială cât umană și aici am în vedere faptul că de multe ori ne este greu să discernem cine este sărac cu adevărat și cine se consideră sărac, dar nu este în realitate. Pe de altă parte o anumită dificultate decurge din faptul că cu trecerea timpului unii parteneri, din diferite motive sunt nevoiți să închidă finanțarea proiectelor noastre, și în acest sens există riscul ca săracii noștri să fie abandonați. Și în sfârșit o altă provocare vine și din partea unor autorități, fie ele centrale dar și locale care din diferite cauze, fie ele legislative, birocratice dar și din cauza corupției împiedică realizarea unui număr mai mare de proiecte ale noastre în favoarea celor săraci.
4. Se spune mereu că Republica Moldova este o „țară divizată între Est și Vest” – sunteți de acord cu această afirmație și în ce se reflectă acest lucru în viața de zi cu zi?
Da, este foarte vizibil, este o realitate care s-a văzut clar mai ales la ultimele alegeri și la referendumul pentru integrarea europeană de anul trecut. Pe de altă parte eu cred că nu este vorba de o adevărată diviziune ci de o mentalitate politică promovată până nu demult și anume aceea că Moldova trebuie să profite cât mai mult și de Est și de Vest, adică nu ar trebui să renunțe total la Est alegând orientarea spre Vest. Problema însă este complexă și constă în aceea că există mult șantaj politic și economic care riscă să sufoce libertatea și demnitatea noastră ca țară și popor. Și, permiteți-mi să o spun, acest risc poate veni din ambele părți, desigur în diferite forme și nuanțe. Deși nu este ușor, noi ca și Biserică ne conducem după principiul biblic, că indiferent în ce limbă vorbim și ce opțiuni politice, culturale sau sociale avem, cu toții suntem copiii lui Dumnezeu și formăm o familie motiv pentru care nu putem să-i favorizăm pe unii și să-i neglijăm pe alții. De aceea în parohiile noastre, pe plan liturgic, catehetic și caritativ, oferim asistență în limbile celor cu care lucrăm. Avem material liturgic, catehetic dar și biblioteci cu cărți în toate limbile vorbite de credincioșii noștri, iar preoții și surorile, precum și laicii misionari, sunt obligați de aceste circumstanțe să cunoască cel puțin 2 limbi. Dacă în Rusia, sau Ucraina, sau în alte țări foste sovietice, catolicii se identifică cu limba țării, în Moldova acest lucru nu prea este posibil, și de aceea și identitatea creștinului nostru catolic poate fi rezumată doar la credință.
5. Ce poate face Biserica Catolică pentru a consolida coeziunea socială?
Biserica Catolică dar și celelalte culte, îndeosebi creștine sunt chemate să promoveze valorile perene evanghelice, și nicidecum nu se pot angaja în partizanat politic, ceea ce se mai întâmplă în alte curți. Noi promovăm coeziunea socială în cadrul comunităților noastre parohiale, mai ales în realizarea proiectelor noastre sociale. Niciodată noi nu am inițiat un proiect social în care să fie prezentă excluderea cuiva pe criterii de apartenență religioasă, etnică sau socială. Toți suntem copii lui Dumnezeu și de aceea cu toții formăm o familie umano-divină.
