În fiecare an, în timpul liturghiilor de Vinerea Mare, în toate comunitățile catolice din lume, se face un gest simplu, dar de mare valoare eclezială: colecta pentru Țara Sfântă.
Nu este o colectă obișnuită. Este un semn concret de comuniune cu țară binecuvântată care a văzut nașterea lui Isus, viața, moartea și învierea sa, și unde a luat naștere prima comunitate creștină.
Trăim într-o perioadă dificilă și este o responsabilitate și mai mare, întrucât astăzi, mai mult ca oricând, acest gest capătă o semnificație deosebită. Țara Sfântă este marcată de război, tensiuni și suferințe. Comunitățile creștine locale, adesea mici și vulnerabile, au nevoie de sprijinul Bisericii universale pentru a putea continua să trăiască, să mărturisească și să îngrijească locurile sfinte.
A participa la colecta din Vinerea Mare înseamnă a nu rămâne indiferenți, ci a fi alături, a împărtăși greutățile și speranța acelor frați.
Nu este doar o ofrandă, ci un act de credință. Colecta nu este doar un gest economic. Este în primul rând un act de credință și de conștientizare.
A susține lucrările din Țara Sfântă înseamnă: a contribui la îngrijirea locurilor sfinte, care relatează istoria lui Isus; a ajuta comunitățile creștine locale să rămână pe pământul lor; a menține vie o tradiție ce aparține întregii Biserici.
Aceste locuri nu sunt doar o amintire a trecutului, ci spații vii ale credinței, unde Evanghelia continuă să răsune și astăzi.
Este o tradiție vie care ne privește pe toți, deoarece Țara Sfântă este inima credinței noastre. A o îngriji înseamnă a păstra rădăcinile creștinismului.
Pelerinajele de asemenea mărturisesc cât de mult aceste locuri sunt capabile să atingă inima, să trezească convertirea, să reînnoiască credința. A susține Țara Sfântă înseamnă a face posibile toate acestea și pentru generațiile viitoare.
În ziua în care Biserica contemplă Crucea lui Cristos, acest gest capătă o semnificație și mai profundă.
Colecta din Vinerea Mare ne amintește că Țara lui Isus nu ne este străină, ci ne aparține prin credință. Într-o țară marcată de dificultăți și conflicte, prezența creștină este un semn de pace, de dialog și de speranță. De aceea, a susține lucrările din Țara Sfântă este și o responsabilitate: a ocroti, în numele lui Dumnezeu, un loc ce continuă să-i vorbească inimii lumii.
C. L.